Duminica a doua a Sf. și Marelui Post

Duminica Sf. Grigorie Palama

Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!
Marcu 2, 5

În numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh. Amin!

Iubiți credincioși,
În această duminică, a doua a Sf. și Marelui Post, biserica ne pune înainte unul din marile modele de sfințenie și anume pe Sf. Grigorie Palama, părintele teologiei energiilor necreate sau teologia isihastă. Întreg postul cel Mare ne pune înainte o serie de modele de urmat, de la Duminica Ortodoxiei până la Duminica Floriilor.

La Sf. Evanghelie am auzit citindu-se despre minunea vindecării unui slăbănog. Eu astăzi nu o să aprofundez în cuvântul meu nici despre viața sau teologia isihastă a Sf. Grigorie Palama și nici nu o să mă aplec cu deamănuntul asupra pericopei evangheilice a vindecării acestui paralitic.

Am să mă aplec cu precădere asupra versetului cu care am și parafrazat cuvântul meu de astăzi: Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!

Dragii mei,
Știm cu toții că în practica noastră bisericească suntem îndemnați să ne rugăm pentru cei apropiați sau pentru cei pe care îi știm în suferință și pentru care inima noastră rezonează. Biserica ne îndeamnă și noi, ca buni creștini asta și facem, să ne rugăm pentru ei pomenindu-le numele în rugăciunile noastre particulare, dar și în rugăciunile de la biserică, atunci când aducem pomelnic la biserică unde punem numele acestora, iar preotul le pomenește mai ales la Sf. Jertfelnic, la Sf. Proscomidie, parte a Sf. Liturghii.

Frații noștrii protestanți ne tot contrazic și spun că nu există niciun temei scripturistic prin care să justificăm această practică a pomenirii numelor în cadrul cultului divin public și mai ales la Sf. Liturghie. Noi le răspundem că există temei scripturistic și îl găsim aici, la Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum unde ni se spune că Mântuitorul se găsea într-o casă unde erau atât de mulți oameni adunați încât nu mai putea nimeni să mai intre. Patru inși au adus un slăbănog pe care l-au coborât desfăcând acoperișul casei unde era Iisus și prin spărtură au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.  Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!

Putem asemui, iubiții mei, pomelnicul cu patul pe care zăcea slăbonogul. Pe aceia care sunt atât de neputincioși încât poate că nu pot ei înșiși să se roage sau nu pot ei înșiși să vină la biserică, și nu ne referim aici doar la cei care sunt bolnavi trupește, ci ne referim și la cei care nu pot conștientiza că au nevoie de Dumnezeu, au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu… pe toți aceștia, noi îi aducem cu dragoste, cu încredere, cu nădejde în mila lui Dumnezeu și îi purtăm precum cei patru inși (cumva și simbolul celor patru evangheliști și al împlinirii poruncilor evanghelice), punând numele lor pe acea hârtiuță și purtând-o o depunem la Sf. Altar, așa cum cei patru l-au coborât pe slâbănog în casă, prin partea de sus, punându-l în fața lui Hristos. Asta facem și noi cu acel pomelnic, îl punem în fața lui Dumnezeu.

În felul acesta, noi ne arătăm dragostea, precum cei patru inși, care au fost sensibilizați față de neputința și suferința slăbănogului și au făcut ceea ce el nu mai putea să facă. L-au adus așadar înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta, noi ne arătăm dragostea față de cei care nu pot ei înșiși să se roage, sau nu știu că au nevoie de rugăciune, nu știu că au nevoie de Dumnezeu, și astfel îi aducem și noi înaintea lui Dumnezeu.

Unul dintre îndemnurile pe care le primim din această Evanghelie, așa cum zice și apostolul purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini Legea lui Dumnezeu (Galateni 6, 2)… prin noi, prin dragostea noastră, Dumnezeu ajunge la inima celuilalt. Noi devenim un fel de mijlocitor, un fel de fereastră, de spărtură prin care ei Îl pot vedea pe Dumnezeu dacă ei pot vedea în noi această imagine a iubirii lui Dumnezeu, care se apleacă cu milostivire asupra lor. În felul acesta pot primi și ei în viața lor pe Dumnezeu… în felul acesta cresc șansele ca ei să se deschidă, să-și deschidă inima către Dumnezeu, să primească ajutorul lui Dumnezeu prin intermediul nostru.

Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!

Pe lângă post să aducem ca jertfă și rugăciunea, atât rugăciunea pentru păcatele noastre, dar și rugăciunea pentru aproapele nostru.

Rugați-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. (Iacov 5, 16)

Amin