Duminica a 32-a după Rusalii
Duminica lui Zaheu Vameșul
Sf. Evanghelie din această duminică ne prezintă o minunată convertire. Este vorba de convertirea lui Zaheu Vameșul. Acest episod îl găsim relatat doar de Sf. Ev. Luca. Aflăm de aici că acest vameș evreu era șeful vameșilor (şi acesta era mai-marele vameşilor). Aflăm de asemenea că era bogat, deci avea o stare socială privilegiată. Vameșii din acea vreme nu trebuie asemănați cu vameșii de astăzi. Există totuși o diferență. Ei formau atunci o castă socială bine organizată cu șefi și subalterni, care funcționa foarte bine. Numai că ei erau disprețuiți și urâți de popor pentru că, pe de o parte, ei slujeau interesului roman, ocupantul din acea vreme al poporului evreu, iar pe de altă parte erau cumva și corupți, adică luau mai mult decât prevedeau legile stăpânitorului roman. Deci erau considerați trătători de neam, erau necinstiți, lacomi, de celele mai multe ori neavând milă de cei săraci, de văduve sau de orfani. Cam acesta era portretul moral al personajului biblic pus astăzi în auzul urechilor noastre de către Sf. Biserică.
Haideți să vedem pe scurt cam ce ne relatează Sf. Evanghelie. Într-o zi, prin cetatea Ierihon se răspândește vestea că Iisus din Nazaret, vestitul vindecător și Învățător, prietenul păcătoșilor va trece prin oraș. Zaheu dorea să-L vadă și el. Voia să vadă fața Aceluia despre care se spuneau atât de multe, și bune și rele. Dar s-a ivit o piedică. Drumul era plin de oameni, iar Zaheu, spune Evanghelia, „era mic de statură”. Trebuia să fi fost destul de frustrant pentru el. Cu toată demnitatea lui, nimeni nu-i oferise un loc în față. Singura soluție îi rămăsese să se urce într-un copac de pe marginea drumului. Imaginea aceasta a lui Zaheu „cel mic de statură” suit într-un sicomor este cât se poate de sugestivă: e nevoie ca să-L poți vedea pe Iisus să urci pe un loc mai înalt decât cel pe care te găsești? Se pare că da.
Zaheu fuge înaintea tuturor și se urcă în acest sicomor de unde privea alaiul care trecea prin cetate. Atunci a sosit momentul când și Mântuitorul l-a zărit pe Zaheu. Se oprește în fața copacului și într-o clipă două priviri se încrucișează: cea a lui Dumnezeu cu privirea omului. Îndată Hristos, Mântuitorul sufletelor îi spune: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Zaheu îl ascultă pe Iisus.
Acum, dragii mei, să vedem ce s-a întâmplat în continuare. Zaheu fuge către casă și într-un suflet așterne masa, deschide larg ușa și cu bucurie așteaptă oaspetele. Evanghelistul Luca ne spune că L-a primit cu bucurie. Ce aurmat după aceea este de neexplicat pentru unii. Într-un moment, Zaheu se ridică în picioare în fața tuturor celor din casa sa și mărturisește: „iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.” Cu siguranță că nimeni nu se aștepta să audă astfel de cuvinte mărețe din gura unui vameș. Prin această mărturisire Zaheu nu renunța doar la ceea ce făcuse compromițător și condamnabil până atunci, ci încerca să și corecteze nedreptățile pe care el le făcuse până atunci. Învățăm de la Zaheu care este adevărata convertire: nu doar să renunți la ceea ce ai făcut rău, ci să și corectezi ceea ce ai greșit.
În afara casei lui Zaheu erau dușmanii lui, dar și dușmanii lui Iisus care cârteau și murmurau „zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos”. Era considerat destul de neobișnuit că un Învățător (Rabi, Rabin), așa cum era socotit și Hristos, să intre în casa unui păcătos. Dar, dacă în interiorul case un suflet se convertește, afară se clevetește. Înăuntru un vameș se mântuia, iar afară mulțimea care nu știa ce se întâmplă în interior, clevetind, se osândea.
Acest episod al convertirii vameșului Zaheu se încheie cu dezlegarea care vine din gura lui Iisus: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”. Ce trebuie să înțelegem prin aceste cuvinte că s-a făcut mântuire casei acesteia? Dragii mei să știți că averea pe care o acumulase necinstit plana ca un blestem nu numai asupra lui, ci și asupra întregii lui case. Deci prin aceste cuvinte ale lui Iisus și aceștia, adică toți din familia, din casa lui au fost izbăviți de ocara nedreptății.
Pe de altă parte aceste cuvinte ale lui Iisus pot avea și alt un alt sens. Ei bine, un suflet convertit are cu siguranță o destul de mare influență asupra celor din jurul său. Din momentul convertirii Zaheu va deveni un misionar pentru toți ai casei lui. Așadar și în acest mod putem înțelege cuvintele lui Iisus, ca anticipând rolul misionar pe care un suflet convertit trebui să-l aibă pentru salvarea altora din jurul lui.
Dragii mei,
Evanghelia acestei duminici nu ridică probleme de înțelegere sau de interpretare. Textul este destul de simplu, fără dificultăți de înțelegere. Dar ascultând și privind cazul Zaheu se pot ridica totuși câteva întrebări. Oare cât de mult îl căutăm noi pe Dumnezeu? Vin oamenii la biserică, dar câți dintre noi îl caută sincer, așa cum l-a căutat și vameșul, pe Dumnezeu? Atunci când pornim în căutarea lui Dumnezeu în mod sincer, Dumnezeu ne iese înainte. Să ne aducem aminte de femeile mironosițe care se duc să-L caute pe Iisus la mormânt și Iisus le iese înainte. Sf. Pavel, se spune că îl căuta pe Hristos mort ca să-i facă de rușine pe creștini și Hristos îi iese înainte. Așa l-am văzut și astăzi pe Zaheu. El căuta pe Învățătorul și poate că nici nu a reușit să-l vadă când a auzit deja cuvântul Zahee dă-te jos. Căutarea aceasta a lui Hristos ne pune pe calea mântuirii.
Iubiții mei,
Ca o concluzie, să știți că oridecâte ori omul îl caută pe Dumnezeu, Dumnezeu i se arată și-l strigă chiar pe nume și va intra și în casa lui. Omul care este interesat de Dumnezeu, Acesta va răspunde pe măsura interesului.
Ca să-l putem vedea pe Dumnezeu trebuie să ne ridicăm mai sus decât obișnuit. Zaheu nu L-a putut vedea pe Hristos atâta timp cât a stat în statura sa mica. A trebuit să se ridice deasupra. Nu ajunge doar o ridicare fizică, ci în primul rând una spirituală.
Pr. DUMINICĂ Octavian
