Postim pentru Hristos
Postim pentru Hristos
Arhimandrit VASILIOS BACOIANIS
Vă recomandăm o nouă „Carte bună de citit”.
Lecturarea acestei cărți este de mare folos nu doar în perioada Postului Mare, în care ne aflăm acum, ci în orice perioadă a anului.
Este una dintre cărțile care ne ajută să găsim răspunsuri la mai multe întrebări legate de POST:
De ce postim? Care sunt foloasele postului? Cum și cât trebuie să mâncăm? Cum și cât postim? Când nu postim? Și multe alte întrebări legate de adevărata postire.
Cartea poate fi achiziționată de:
Iată un scurt fragment din PARTEA a IV-a – Foloasele postului
3 . Împărăteasa virtuţilor
Să presupunem că astăzi este miercuri. Dimineața, înainte să mergi la muncă, vrei să mănânci ceva. Pe masă sunt: lapte, ouă, dar și lucruri de post: ceva semințe, fructe și altele. Și știi foarte bine că nici dacă mănânci doar semințe sau celelalte, nu vei muri și nici dacă vei mânca brânză, ouă, nu vei ajunge nemuritor. Deci, ce vei face? Depinde de puterea ta.
„Când vede hogea o halva uită de Coran”, spune un proverb. Desigur, nu halvaua era de vină pentru faptul că hogea și-a uitat Coranul, ci de vină era neputința lui de a se împotrivi gustului. Dacă și tu în zi de miercuri dezlegi postul, arăți că ai o voință slabă. Mâncând mâncăruri gustoase, o faci încă și mai slabă. Dacă faci la fel și la prânz și seara, slăbești și mai mult voința ta deja slăbită. Și dacă de fiecare dată, în zi de post, faci la fel, îți paralizezi voința, având ca rezultat faptul că nu te vei mai putea împotrivi păcatului (III Macabei 7,11).
Însă dacă astăzi, miercuri, mănânci numai de post, nu doar arăți că ai voință, ci ți-o și întărești. Dacă faci la fel și la prânz și seara, îți întărești mai mult voința. Dacă faci la fel și vineri, și de fiecare dată când este post, atunci îți înmulțești voința.
Cu astfel de voință, ai condițiile de a te împotrivi păcatului, de a exersa în virtute și de a urca spre cer, ajungând înger pământean. „Îngerii sunt virtuoși nu pentru că nu au trup, ci pentru că au voință.”[1]
Un duhovnic, pentru a arăta cât de important este postul în viața noastră, folosește parabola următoare: „Cineva călătorea călare pe măgarul său. Măgarul, la un moment dat, iese de pe drum. Călătorul ia toiagul și îl lovește, iar acesta revine pe drum. Mai târziu, măgarul, crezând că omul și-a pierdut bățul, a ieșit din nou de pe drum. Călărețul a început să-l lovească din nou cu bățul, așa că măgarul s-a reîntors pe cărare. La fel se întâmplă și cu trupul. Atunci când se abate de la calea lui Dumnezeu, trebuie să-l lovești cu postul.”[2]
„Dacă vrei să te faci puternic la suflet, ostenește-ți trupul cu postul.”[3]Asta e valabil pentru toate categoriile de oameni, însă în special pentru tineri, ale căror trupuri fierb, drept care și postul este numit pedagog al tinereții.[4]
[1] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie la Evanghelia după Ioan, LXXV, P.G. 59, 409-410.
[2] Everghetinos, voi. B, XXV, cap. 9,14.
[3] Sf. Vasile cel Mare, Despre post, A, P.G. 31-180.
[4]Ibidem, P.G. 31-173.
