Vindecarea femeii gârbove
Duminica a 27-a după Rusalii
Vindecarea femeii gârbove și lecția de logică
Dragii mei,
Pericopa evanghelică de astăzi ne spune că Iisus Hristos, într-una din sâmbete, învăța într-o sinagogă. Evanghelistul Luca nu ne spune unde anume. Este posibil să fi fost vorba de sinagoga din Capernaum, dar nu știm cu exactitate. Pentru autorul biblic nu a fost important locul, ci ceea ce Iisus a săvârșit acolo, și anume o minune: vindecarea unei femei gârbove, pe de o parte, dar pentru el era la fel de important și dialogul pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a avut cu mai marele sinagogii și vom vedea de ce.
Acest episod al prezenței lui Iisus Hristos în sinagogă se desfășoară în două acte: în primul act este vorba despre săvârșirea unei minuni, iar în al doilea act este vorba de o lecție de logică pe care o dă Mântuitorul în sinagogă.
Haideți să încercăm, pe rând, să le deslușim înțelesul.
Vindecarea femeii gârbove
Am spus că primul act este săvârșirea minunii. După ce terminase de rostit cuvântul său, Iisus a văzut acolo, în sinagogă, o femeie gârbovă aplecată până la pământ. Ea avea coloana vertebrală (șira spinării) anchilozată, nu se putea îndrepta deloc, „nu putea să se ridice în sus nicidecum”. Ea nu mai putea de mult să privească cerul și nici pe oameni. Ea nu putea să vadă decât pământul pe unde pășea.
Dragii mei,
În ultimele duminici am tot vorbit despre evangheliile cu mulți bogați (Bogatul nemilostiv, Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, Dregătorul bogat – păzirea poruncilor). O să vedem că există o legătură destul de strânsă între acele evanghelii și tămăduirea femeii gârbove. Acei bogați îi putem asemăna foarte mult cu femeia gârbovă. Pentru că toți acești bogați priveau în jos și vedeau doar bogăția și asta era problema lor. Ei nu mai puteau vedea altceva decât bogăția, așa cum femeia gârbovă nu vedea decât lucrurile pământești, lucrurile de jos. Omul vertical, și ne referim aici atât la verticalitatea fizică, cât și cea duhovnicească, are marele avantaj de a vedea nu doar lucrurile de jos sau doar pe cele de sus. Omul vertical vede tot, și pe cele de sus, și pe cele de jos, dar și pe cele de la nivelul lui. El vede tot. Spunem aceste lucruri pentru că trebuie să înțelegem că omul investește (acordă importanță) în ceea ce vede. Ceea ce vede este pentru om de mare preț. Omul care le vede doar pe cele de jos investește în cele de jos. Sf. Nicolae Velimirovici spunea că dacă le vezi pe cele de jos și investești în ele le dezvolți foarte mult. Lumea de astăzi a ajuns ca o femeie gârbovă. S-a dezvoltat așa de mult pentru că a privit mai mult spre lucrurile acestea pământești. Nemaiputând să privească în sus, lumea de astăzi nu mai cunoaște moralitatea, nu mai investește în cele duhovnicești pentru că nu mai are putința de a privi în sus, spre cer, adică spre Dumnezeu.
Omul duhovnicesc
Omul duhovnicesc nu dă importanță doar celor de jos, ci investește cel mai mult în cele de sus. Omul duhovnicesc, omul care caută și spre Dumnezeu nu doar spre pământ, are o viziune mult mai mare și în felul acesta le dezvoltă și pe cele materiale și mai ale pe cele spirituale. În felul acesta se va bucura și de vremelnicia acestei lumi, dar și de veșnicia vieții viitoare.
Sf. Ev. Luca ne spune că suferința acestei femei era urmare a lucrării diavolului. Nu ni se spune că avem de a face cu o boală anume fizică, ci este vorba aici de o lucrare a diavolului ce se manifesta prin această neputință, adică a aplecat-o la pământ. Acest fapt, cum că ea era legată de diavol cu această neputință, este confirmat și de Iisus Hristos atunci când spune aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani. Deci Iisus confirmă acest lucru. Aceste cuvinte pe care Iisus le spune sunt însoțite de un gest pe care El îl face. Și anume: și-a pus mâinile peste ea. Îndată femeia s-a îndreptat si-L slăvea pe Dumnezeu. Așa ne spune Evanghelistul. Adică ea imediat s-a vindecat. De acum ea a putut din nou să privească cerul.
Vindecarea femeii gârbove și lucrarea diavolului
Iubiții mei,
Istorisirea este simplă, dar să știți că nu este tot atât de ușor să înțelegem această lucrare a diavolului, deși această lucrare o întâlnim aproape la tot pasul. Sau acest mod de manifestare al diavolului în viața multora dintre semenii noștri și anume neputința multora de a nu putea să vadă cerul. Transpunând în plan spiritual ei au neputința de a fi drepți, sau să stea drept în viață. Atunci când spunem despre un om că nu are coloană spunem de fapt că nu are demnitate, că nu are caracter, că nu are onoare. Și dacă demnitatea, onoarea și caracterul au devenit lucruri rare înseamnă că diavolul este, mai mult ca oricând, este la el acasă lucrând cu putere. Și cum lucrează el? Prin amăgire. În momentul în care omul optează să facă un păcat e ca şi cum ar apuca un băţ care are două capete: la unul dintre ele este plăcerea, iar la celălalt este durerea; dacă l-ai prins pe primul, obligatoriu îl vei avea şi pe al doilea. Femeia gârbovă tocmai de un astfel de băț se sprijinea. A cunoscut mai întâi plăcerea, dulceața păcatului pentru ca mai apoi să cunoască durerea și suferința gârboveniei.
Dacă ar fi să transferăm neputința acelei femei în societatea noastră, în spațiul în care ne trăim viața de zi cu zi, vom putea observa că neputința de atunci este și astăzi actuală și că de această neputință sunt cuprinși atâția dintre noi.
Lecția de logică dată de Mântuitorul mai marelui sinagogii
Am spus la început că este vorba de două acte. Al doilea act , spuneam că ne pune în față o lecție de logică. Sf. Ev. Luca ne spune că această minune săvârșită de Iisus Hristos l-a umplut de mânie pe mai marele sinagogii. Nu râvna pentru Lege îl întărâtă pe acesta spre mânie, ci invidia. Puterea de a vindeca, puterea cuvântului lui Iisus îi măcina pe mai marii religioși ai poporului evreu. Așa se face că acest mai mare al sinagogii nu are demnitatea de a se adresa în mod direct Mântuitorului, ci se face că se adresează poporului spunând: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! În mod indirect el Îl ataca pe Iisus. El a dat dovadă de viclenie și ipocrizie, fără a avea curajul confruntării directe cu Hristos.
Ce este mai important pentru voi un om sau un animal?
Mântuitorul nu-i tolerează de loc ipocrizia, spunând atât lui cât și celor ce gândeau la fel ca el: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Iată lecția de logică de care vă vorbeam. „Care dintre voi nu-și hrănește și nu-și adapă animalul său în zi de sâmbătă?” Pentru că e normal să fie așa, nu poți să-l lași să sufere de foame și de sete. Această hrănire și adăpare a dobitocului nu este oare socotită lucrare, pentru că se lucrează ceva? Dar aici, Iisus nu a făcut nicio lucrare. Asta a vrut el să spune: voi faceți o lucrare și e normal să o faceți și nu vă oprește Legea, dar Eu aici nu am făcut nicio lucrare, decât am pronunțat niște cuvinte și Mi-am pus mâna pe o femeie. Ce lucrare este aceasta? Puteți spune că e aceasta o încălcare a sâmbetei? Ce este mai important pentru voi un om sau un animal?
Omul mai valoros decât animalul
Dragii mei,
Hristos avea dreptate, e mai valoros omul decât animalul. Și dacă ziua sâmbetei permite să dezlegi animalul de la iesle pentru a-l hrăni și adăpa, de ce nu ar permite ca în ziua sâmbetei să dezlegi un om și să-i redai sănătatea. Această logică a lui Iisus pe unii i-a bucurat, ne spune Evanghelia, iar pe alții i-a rușinat. I-a bucurat pe cei sinceri și i-a rușinat pe cei fățarnici, falși.
Iubiții mei,
Să încercăm fiecare dintre noi să vedem, pe de o parte, cum stăm cu viața noastră, cu gârbovirea noastră duhovnicească, să ne păstrăm privirea nu doar spre cele de jos, ci să ne uităm și spre cele de sus, iar pe de altă parte să luăm aminte să nu ajungem ca mai marele sinagogii adică fățarnici, ipocriți și falși.
