Pogorârea Sfântului Duh
Cincizecimea sau Rusaliile
Dragii mei,
Astăzi prăznuim Pogorârea Sfântului Duh, Cincizecimea sau Rusaliile. Este unul dintre cele mai mari și mai frumoase praznice ale Bisericii noastre: Pogorarea Sfântului Duh sau Rusaliile. Acest praznic ne aduce aminte de momentul istoric când Duhul Sfânt, a treia Persoană a Sfintei Treimi, s-a pogorât peste Sfinții Apostoli și peste toți cei care erau cu ei în camera de sus din Ierusalim, la cincizeci de zile după Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Acest eveniment a marcat nașterea Bisericii ca Trup al lui Hristos și ca popor al lui Dumnezeu. Înainte de a Se înălța la ceruri, Domnul Iisus Hristos le-a promis ucenicilor Săi că nu-i va lăsa orfani, ci le va trimite alt Mângâietor, Duhul Adevărului, care va rămâne cu ei în veac. El le-a poruncit să rămână în Ierusalim până când vor fi îmbrăcați cu putere de sus. Și așa au făcut ei: au stat împreună în rugăciune și post, așteptând împlinirea făgăduinței.
Semnele vizibile ale Pogorârii Sfântului Duh
Și iată că în ziua Cincizecimii, când se adunaseră toate neamurile la Ierusalim pentru a sărbători recolta grâului, s-a făcut un sunet ca de suflare de vânt puternic și s-au arătat limbi ca de foc care s-au așezat peste fiecare dintre ei. Și au fost umpluți cu Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
Acesta a fost semnul vizibil al pogorârii Duhului Sfânt: sunetul vântului și limbile de foc. Vântul simbolizează suflarea lui Dumnezeu care dă viață tuturor lucrurilor. Focul simbolizează lumina și căldura lui Dumnezeu care luminează și încălzește sufletele noastre. Limbile simbolizează comunicarea și unitatea pe care le dăruiște Duhul Sfânt celor care cred în Hristos.
Efectele Pogorârii Sfântului Duh
Dar nu numai acestea au fost efectele pogorârii Duhului Sfânt. Mai mult decât atât, Duhul Sfânt i-a transformat pe Apostoli din niște oameni fricoși și neputincioși în niște martori curajoși și plini de putere ai lui Hristos. El i-a învățat toată adevărul și le-a adus aminte de toate cuvintele lui Hristos. El i-a făcut să înțeleagă sensul Scripturilor și al tainelor lui Dumnezeu. El i-a făcut să propovăduiască Evanghelia cu îndrăzneală și cu semne și minuni care să o confirme. El i-a făcut să se iubească unii pe alții și să trăiască într-o comunitate frățească, împărtășindu-se de la toate. El i-a făcut să se roage neîncetat și să se bucure de prezența lui Dumnezeu.
Toate acestea au fost darurile Duhului Sfânt pe care le-a revărsat peste Apostoli și peste Biserica primară. Dar aceste daruri nu au fost doar pentru ei, ci pentru toți cei care vor crede în Hristos până la sfârșitul veacurilor. Pentru că Duhul Sfânt este Duhul lui Hristos, care este același ieri, azi și în veci. El este Duhul care face Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească. El este Duhul care ne face pe noi membri ai Trupului lui Hristos și copii ai lui Dumnezeu. El este Duhul care ne sfințește, ne luminează, ne mângâie, ne călăuzește, ne întărește, ne înnoiește și ne dăruiște harisme sau daruri duhovnicești pentru slava lui Dumnezeu și folosul aproapelui.
Pentru a primi pe Duhul Sfânt trebuie să cultivăm iubirea de Hristos și păzirea poruncilor Lui. Aceasta este calea pe care au urmat-o Apostolii și toți sfinții Bisericii. Aceasta este calea pe care trebuie să o urmăm și noi dacă vrem să fim creștini adevărați.
Iubirea de Hristos presupune recunoașterea Lui ca Domn și Mântuitor al nostru, ca Cel care a murit și a înviat pentru noi, ca Cel care ne-a dăruit viața veșnică. Iubirea de Hristos presupune atașarea noastră de El mai presus de orice altceva, ca de comoara cea mai de preț. Iubirea de Hristos presupune urmarea Lui pe calea crucii și a jertfei de sine, ca să avem parte de Învierea Lui.
Păzirea poruncilor Lui presupune ascultarea de voia Lui revelată în Sfintele Scripturi și în Tradiția Bisericii. Păzirea poruncilor Lui presupune împlinirea celor două mari porunci: să iubim pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea noastră și să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Păzirea poruncilor Lui presupune participarea la viața liturgică și sacramentală a Bisericii, la rugăciunea personală și colectivă.
Darurile duhovnicești sau harismele
Dragii mei,
Am văzut că pentru a primi Duhul Sfânt trebuie să avem iubire de Hristos și să păzim poruncile Lui. Dar ce facem după ce primim Duhul Sfânt? Cum ne folosim de darurile Lui? Cum le recunoaștem și cum le dezvoltăm?
Sfânta Scriptură ne învață că Duhul Sfânt împarte fiecăruia dintre noi daruri duhovnicești sau harisme, după cum voiește El. Aceste daruri sunt diferite de virtuți sau de talente naturale. Ele sunt manifestări supranaturale ale puterii lui Dumnezeu, care au ca scop slujirea Bisericii și mărturia Evangheliei. Ele nu sunt pentru lăudă sau mândrie personală, ci pentru folosul altora.
Care sunt aceste daruri duhovnicești?
Sfântul Apostol Pavel ne oferă o listă în prima epistolă către Corinteni, capitolul 12, versetele 4-11. El spune că sunt nouă daruri ale Duhului Sfânt: vorbirea despre înțelepciune, vorbirea despre cunoștință, credința, tămăduirile, minunile, proorocia, deosebirea duhurilor, feluritele limbi și tălmăcirea limbilor.
Vorbirea despre înțelepciune este darul de a exprima cuvinte pline de sens și de profunzime duhovnicească, care să edifice și să îndrume pe cei care le ascultă. Este darul pe care l-au avut Sfinții Părinți ai Bisericii, care au scris opere teologice și duhovnicești de mare valoare.
Vorbirea despre cunoștință este darul de a avea acces la informații sau la adevăruri ascunse sau necunoscute de mintea omenească. Este darul pe care l-au avut Sfinții Proroci ai Vechiului Testament, care au prezis evenimente viitoare sau au dezvăluit tainele lui Dumnezeu.
Credința este darul de a avea o încredere absolută în Dumnezeu și în promisiunile Lui, care depășește orice îndoială sau teamă. Este darul pe care l-au avut Sfinții Mucenici ai Bisericii, care au suferit torturi și moarte pentru mărturisirea lui Hristos.
Tămăduirile sunt darul de a vindeca bolile sau infirmitățile trupești sau sufletești ale oamenilor prin rugăciune sau prin atingere. Este darul pe care l-au avut Sfinții Tămăduitori ai Bisericii, cum ar fi Sfântul Nectarie din Eghina sau Sfântul Luca al Crimeei.
Minunile sunt darul de a face lucruri extraordinare sau contrare legilor naturii prin puterea lui Dumnezeu. Este darul pe care l-au avut Sfinții Făcători de Minuni ai Bisericii, cum ar fi Sfântul Nicolae sau Sfântul Spiridon.
Proorocia este darul de a transmite mesaje inspirate de Dumnezeu pentru îndemnarea, mustrarea sau consolarea oamenilor. Este darul pe care l-au avut Sfinții Prooroci ai Noului Testament, cum ar fi Sfântul Ioan Botezătorul sau Sfântul Ioan Teologul.
Deosebirea duhurilor este darul de a distinge între duhurile bune și cele rele, între adevăr și minciună, între bine și rău. Este darul pe care l-au avut Sfinții Exorcisti ai Bisericii, care au eliberat pe oameni de stăpânirea demonilor.
Feluritele limbi sunt darul de a vorbi în limbi necunoscute sau necunoscute de vorbitor, dar înțelese de ascultători. Este darul pe care l-au avut Sfinții Apostoli la Pogorârea Duhului Sfânt, când au propovăduit Evanghelia la toate neamurile.
Tălmăcirea limbilor este darul de a traduce sau de a explica sensul limbilor vorbite prin darul feluritelor limbi. Este darul pe care l-au avut unii dintre Sfinții Apostoli sau dintre ucenicii lor, care au ajutat la răspândirea Evangheliei în diferite țări și culturi.
Acestea sunt cele nouă daruri ale Duhului Sfânt pe care ni le prezintă Sfântul Apostol Pavel. Dar acestea nu sunt singurele. Există și alte daruri duhovnicești, cum ar fi: darul învățăturii, darul sfatului, darul îndrumării, darul administrării, darul ajutorării, darul ospitalității, darul generozității, darul încurajării, darul compasiunii, darul rugăciunii și altele.
Toate aceste daruri duhovnicești sunt dăruite de Duhul Sfânt pentru binele Bisericii și pentru slava lui Dumnezeu. Ele nu sunt pentru a ne lăuda sau a ne mândri cu ele, ci pentru a le folosi cu smerenie și cu dragoste. Ele nu sunt pentru a ne separa sau a ne certa între noi, ci pentru a ne uni și a ne împăca. Ele nu sunt pentru a ne îndepărta de Hristos sau de poruncile Lui, ci pentru a ne apropia și a ne conforma voinței Lui.
De aceea, dragii mei, să mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile Duhului Sfânt pe care ni le-a dăruit. Să le recunoaștem și să le dezvoltăm prin rugăciune și prin fapte bune. Să le folosim cu înțelepciune și cu responsabilitate. Să le împărțim cu bucurie și cu generozitate. Și să râvnim după cele mai bune daruri, adică după cele care aduc mai mult folos Bisericii și mai multă slavă lui Dumnezeu.
Dar mai presus de toate acestea, să avem dragoste. Pentru că dragostea este cea mai mare dintre toate darurile Duhului Sfânt. Dragostea este legătura desăvârșirii. Dragostea este însuși Duhul Sfânt. Dragostea este însuși Dumnezeu.
