Îngerul nostru păzitor
† Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
Mare îmi este bucuria când se aduce vorba despre Îngeri! Este o desfătare a inimii numai să auzi pomenindu-se despre aceste creaturi. Imediat mintea ne zboară la frumuseți negrăite, la dumbrăvi minunate, la întâmplări deosebite din povestirile pentru copii. și parcă tot gândindu-te, auzi pași de îngeri și bătăi de aripi în jurul tău.
Totul se luminează și aerul din jur este proaspăt și-n inimă coboară bucuriile care nu se mai termină. Cu ani în urmă, prin 1992, m-a fascinat o carte scrisă de Principesa Ileana a României, Maica Alexandra de mai târziu, carte intitulată Sfinții Îngeri!
Iată ce mărturisește chiar pe prima pagină, după foaia de gardă: Într-o zi, dis-dedimineață, când aveam șapte ani, am văzut îngerii! Sunt tot atât de sigură azi cum am fost și atunci… această întâmplare – propria-mi experiență – stă atât la începutul, cât și la sfârșitul acestei cărți… îngerii au o miraculoasă realitate. Activitatea lor printre noi a devenit pentru mine o realitate vitală, pozitivă.
Episcopul Irineu Bistrițeanul de la Cluj, traducătorul acestei cărți unice despre Sfinții Îngeri, în cuvântul prefațator, nu ezita să spună: Această carte a Maicii Alexandra este o expresie a sufletului ei curat, un suflet care l-a căutat pe Dumnezeu în toată viața ei, condus de îngerul copilăriei. Îngerii supuși lui Dumnezeu sunt văzuți numai de aceia care sunt disponibili, curați cu inima, precum inima de copil este curată.
Am văzut-o pe Maica Alexandra la Curtea de Argeș, când ne-a pus la inimă dorința sa de suflet de a pune o lespede de marmură pe mormântul mamei sale, Regina Maria, asemenea cu a regelui Ferdinand.
Am văzut-o, în măreția ei princiară, acum cu voal de monahie, îmbrățișând în rugăciune sufletul mamei sale. Am împlinit dorința de testament și azi pisania scrisă cu mâna sa, cum ar trebui săpată pe marmură, dă mărturie celor ce trec prin Catedrala Argeșului. Și – acum când scriu despre îngeri, răspunzând la întrebări puse tot de îngeri, îmi aduc aminte cu dor de cei care au trăit viață îngerească pe acest pământ, ca și Maica Alexandra, stareța Mănăstirii Ortodoxe Schimbarea la Față din America, fosta Principesă Ileana a României, o mare scriitoare și cunoscătoare a tainelor lui Dumnezeu!
Recent a apărut cartea Despre Îngeri a lui Andrei Pleșu, într-o viziune proprie modului său de gândire, precum și cartea Iacob și îngerul a lui Teodor Baconski, din 1996, de asemenea scrisă într-o manieră originală.
Acestea trebuie citite negreșit pentru îmbogățirea viziunii despre Îngeri! și acum ceea ce putem ști despre Îngeri este că noi încă dintru începuturi am fost înștiințați de prezența lor în lumea existentă și de ajutorul dat de ei oamenilor în decursul timpului. Înger înseamnă în traducere trimis.
Cetele îngerești, deși spirite, sunt create ca și noi: Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, cum citim în Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel (Coloseni 1, 16).
Îngerul are personalitate, individualitate și o voință proprie, așa cum avem și noi; dar pe de altă parte nu ne seamănă, cum spune Maica Alexandra.
Sfântul Vasile cel Mare spune că: Substanța lor este o suflare de aer sau un foc nemuritor și de aceea sunt localizați ori devin vizibili în forma propriilor lor trupuri acelora care sunt demni să-i vadă!
Așadar, Sfinții Îngeri, de la începutul lor, sunt ființe complete, dar fără formă materială; și din bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu ei fac parte din viața noastră, iar în marile momente ale istoriei au fost și vor fi mesageri pentru noi, conducându-ne cu grijă pașii de la naștere până la mormânt.
Iezechiel a avut vedenii dumnezeiești: și făpturile vii însă când alergam înainte și înapoi, ca scăpările de fulger! (Iezechiel 1, 14).
Mai pe înțeles, profetul David, inspirat de Duhul Sfânt, ne arată negrăita perfecțiune individuală a îngerilor: Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc! (Psalmi 103, 4).
Sfânta Scriptură ne arată deslușit că toate cetele îngerești sau coruri îngerești, cum li se mai spune, au luat de la început parte la împlinirea voinței lui Dumnezeu.
Cele nouă Coruri Îngerești sunt: Serafimii (Isaia 6, 2), Heruvimii (Iezechiel 10, 1), Scaunele (Coloseni 1, 16), Domniile (Coloseni 1, 16), Stăpâniile (I Petru 3, 22), Puterile (Coloseni 1, 16 și Efeseni 3, 10), Începătoriile (Coloseni 1, 16), Arhanghelii (I Tesaloniceni 4, 16) și Îngerii de care este plină Biblia.
Maica Alexandra a numărat cam vreo două sute de locuri unde se vorbește despre Îngeri! Să numărăm și noi, citind Biblia! Așa ne vom putea întâlni într-o zi, aievea, cu îngerul nostru păzitor! Cele nouă Coruri de Îngeri sunt în ascultarea Lui Dumnezeu pentru a împlini lucrările Sale: Lăudați-L pe El toți îngerii Lui, lăudați-L pe El toate puterile Lui… Să laude numele Domnului, că El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit! (Psalmi 148, 2 și 5).
Inspiratul Profet continuă: Domnul în Cer a gătit scaunul Său și împărăția Lui peste tot stăpânește. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tare la vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează suflete al meu pe Domnul! (Psalmi 102, 19–22).
Sfântul Dionisie Areopagitul, în Ierarhiile cerești, ne arată că toată oastea cerească este în permanență un veșnic cânt și laudă de mulțumire către Cel Preaînalt.
În această lucrare, cetele sau corurile îngerești sunt așezate: Serafimii, Heruvimii și Scaunele. Aceștia sunt sfetnicii și nu au nici o legătură cu oamenii, ei fiind pururi cufundați într-o nesfârșită iubire și adorare a lui Dumnezeu. Vin apoi: Domniile, Stăpâniile și Puterile, care sunt conducătorii spațiului, ai galaxiilor și ai stelelor, iar în cele din urmă vine a treia triadă: Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii, adică proletarii, cum ar zice unii, cu un ușor zâmbet în colțul gurii. Aceștia se vor îndeletnici cu grija pentru Planeta Pământ, fiind împlinitorii voinței și iubirii lui Dumnezeu!
Când citim în Sfânta Scriptură, găsim numele a patru dintre cei șapte Arhangheli. Mihail, care se tâlcuiește Cine este Dumnezeu? El l-a învins pe Lucifer și l-a alungat din rai.
Gavril, care se tâlcuiește Omul lui Dumnezeu, îngerul despre care știm din episodul biblic al Bunei-Vestiri. Rafail, care înseamnă Vindecătorul lui Dumnezeu, conducătorul îngerilor păzitori și cel ce duce rugăciunile noastre în fața lui Dumnezeu. Uriil, numindu-se în tâlcuire Focul lui Dumnezeu, interpretul profețiilor, Egudiil, Varahiil și Salatiil.
O definiție mai clară despre îngeri ne dă tot Dionisie Areopagitul, când zice: Un înger este un chip al lui Dumnezeu, o manifestare a lumii nevăzute, o oglindă arzătoare, luminoasă, neîntinată, fără pată, nici cusur, primind (dacă-mi este îngăduit să spun așa) toată frumusețea absolutei bunătăți dumnezeiești și aprinzând în ea însăși, ca o iradiere nestricăcioasă, bunătatea tăcerii tainice. (De divinis Nominibus, IV, 1957, pag. 246–247).
Cu acest prilej trebuie să aruncăm o privire foarte sumară și asupra “îngerilor căzuți”.
Știm că Dumnezeu a acordat o libertate absolută întregii zidiri, dorind să fie iubit în mod cu totul liber, fără constrângere. Așa stând lucrurile, Lucifer, prins de frumusețea de netăgăduit, de perfecțiune, de bunătatea propriei sale arătări angelice, pe deplin înțeleasă, Lucifer a îndrăgit-o.
Aceasta era așa cum trebuie să fie, dar dragostea lui a refuzat să facă încă un pas dincolo de ea, a refuzat să privească dincolo de perfecțiunea angelică, la sursa ei divină; a insistat să rămână în această frumusețe, ca să găsească aici deplinătatea fericirii să-și fie suficient sie însuși. După modul de manifestare al orgoliului, Lucifer s-a izolat pe sine chiar de Dumnezeu…
Păcatul lui Lucifer a constat în a se iubi pe sine. Păcatul său a fost păcatul unei răutăți pure.
Isaia Proorocul, în urma viziunii cerești, spune: Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare (Lucifer), fecior al dimineții! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri. Tu care ziceai în cugetul tău: Ridica-mă-voi în ceruri și mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi așeza jilțul meu! Iar muntele cel sfânt voi pune sălașul meu în părțile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor și asemenea cu Cel Preaînalt voi fi. Și acum, tu te cobori în iad, în cele de mai jos ale adâncului! (Isaia 14, 12-15).
Satana, adversarul nostru, știe ce face fără a comite erori și puterea lui este inferioară puterii lui Dumnezeu, el ducând mereu bătălii cu oștile cerești conduse de Sfântul Arhanghel Mihail: Și s-a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu Balaurul. Și se războia și balaurul și îngerii lui. Și n-a izbăvit el, nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și satana, cel ce înșeală toată lumea, aruncat a fost pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el… Bucurați-vă ceruri și cei ce locuiți în ele.
Vai vouă, pământule și mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci știe că timpul lui este scurt!” (Apocalipsa 17, 7-12).
Duhurile rele sunt destinate focului veșnic pregătit pentru ele; potrivit Scripturii: Au fost aruncați în Adânc unde stau înconjurați de întuneric, legați în lanțuri și păstrați pentru judecată (II Petru 2, 4), pentru că: nu și-au păstrat vrednicia, și și-au părăsit locuința (Iuda 6).
Se spune că Satana este tare supărat că acum puterea lui este limitată, manifestându-se doar pe pământ; iar atunci când lumea noastră nu va mai fi, va înceta și puterea lui de a amăgi lumea – într-un cuvânt, mai hazliu, își va pierde obiectul muncii!
Cât ne privește pe noi, pe fiecare, timpul Satanei este și mai scurt, căci dibăcia lui de a ne înhăța este mărginită la scurta viață care ne-a fost dăruită pe acest pământ; și mai primește și plesne peste nas prin cumințenia și tăria în rugăciuni, prin postul și spovedania creștinilor luptători, care cred fierbinte în Dumnezeul Luminilor!
