Întâmpinarea Domnului
„Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta” (Luca 2, 29-30)
Dragii mei,
Cu darul și binecuvântarea lui Dumnezeu, iată-ne adunați în bisericuța noastră smerită la această sărbătoare frumoasă, deosebită a Întâmpinării Domnului nostru Iisus Hristos.
Astăzi, 2 februarie, ca în fiecare an, cu multă bucurie duhovnicească prăznuim Întâmpinarea Domnului.
Am auzit astăzi la Sf. Evanghelie texte din Sfânta Scriptură, cuvinte cu multă gingășie, cu multă afecțiune sufletească, cu multă aplecare asupra pruncului Iisus Hristos.
Pericopa Evanghelică a praznicului Întâmpinării Domnului o regăsim la Sf. Evanghelist Luca capitolul 2. Sf. Evanghelist Luca este singurul dintre cei patru evangheliști care vorbesc despre acest episod din copilăria lui Iisus Hristos. Vă întrebați desigur de ce doar Luca vorbește despre Întâmpinarea Domnului. Pentru că Sfântul Evanghelist Luca pune mai mult accentul pe umanitatea și copilăria lui Iisus, incluzând detalii despre nașterea și copilăria Sa care nu apar în celelalte Evanghelii. Luca, fiind și medic, are un stil de relatare mai detaliat și pare să fi cercetat temeinic evenimentele legate de începutul vieții lui Iisus.
Dacă ar fi să privim celelalte Evanghelii în comparație cu Evanghelia după Luca iată ce observăm:
- Matei se concentrează pe genealogia lui Iisus și pe vizita magilor, menționând fuga în Egipt, dar nu și Întâmpinarea Domnului.
- Marcu își începe Evanghelia direct cu activitatea publică a lui Iisus, fără a relata evenimente din copilăria Sa.
- Ioan are o abordare teologică diferită, punând accent pe divinitatea lui Iisus și nu pe detaliile copilăriei Sale.
Astfel, doar Luca oferă acest episod al Întâmpinării Domnului, completând tabloul primelor zile ale lui Iisus pe pământ.
Așa dar, găsim la Sf. Luca aceste cuvinte pline de gingăși, duioșie, multă afecțiune sufletească, cu multă aplecare asupra pruncului Iisus Hristos, spuneam mai devreme. De ce spune acest lucru? Pentru că după spaima prin care trecuse Fecioara Maria după naștere, după toate cele câte s-au întâmplat a venit și acest moment al împlinirii Legii Vechi Testamentare care spune că la 40 de zile, „la împlinirea zilelor curățirii lor, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.” (Luca 2, 22)
Dreptul Simeon este personajul principal al sărbătorii de astăzi, desigur el aplecat asupra lui Hristos. El este cel care ne grăiește nouă în această zi prin cuvintele adresate Domnului: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. (Luca 2, 29 -32). El nu a spus aceste cuvinte neapărat pentru că era bătrân, era și vechi de zile într-adevăr cum spune și Sf. Scriptură, ci a rost aceste cuvinte pentru că asupra lui era un legământ. Era asupra lui o legătură.
Știm că Dreptul Simeon a fost și el printre cei 70 de bărbați, care cu vreo 350 de ani înainte de venirea Domnului au avut misiunea de a tâlcui (traduce, interpreta) Pentateuhul lui Moise din limba ebraică în limba greacă. Lui Simeon i-a căzut cartea Prorocului Isaia. Amintim lucrul acesta pentru a sublinia evlavia pe care trebuie să o avem față de Fecioara Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Sfânta Tradiție ne spune că atunci când Dreptul Simeon a ajuns să tâlcuiască versetul 14 din Isaia capitolul 7: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu, el s-a îndoit și a zis: cum poate o fecioară să nască un fiu? Neînțelegând acest lucru în loc de fecioară a scris o femeie tăinuită de bărbatul ei (fără să știe bărbatule ei). Când s-a dus a doua zi a găsit ștearsă expresia o femeie tăinuită și a găsit șters o fecioară. În acel moment s-a gândit că poate unul dintre ceilalți frați împreună tâlcuitori cu el a făcut acest lucru. Modifică și scrie iarăși acealeași cuvinte. A făcut lucrul acesta de trei ori. A treia oară, Îngerul Domnului l-a prins de mână și i-a spus: Pentru că te-ai îndoit nu vei vedea moartea până ce nu vei vedea pe Hristosul Domnului.
Sfântul Evanghelist Luca ne spune la versetul 27 că din îndemnul Duhului a venit la templu. Deci Dreptul Simeon nu s-a dus la templu așa oarecum, din evlavie, din credință sau din vreo obligație. El s-a dus fără ca să știe ce avea să se întâmple. Gândiți-vă că la templu mai erau și alți prunci aduși ca să se împlinească prescripțiile de curățire ale Legii vechi. Dar o rază de lumină, raza Duhului Sfânt îl luminează și îl vede pe Hristos și se adresează lui ca unui stăpân. Se adresează ca și cum vorbește cu cel care l-a legat Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne după cuvântul Tău, în pace… Auzise cu peste 350 de ani în urmă legătura Arhanghelului, iar acum Îi cerea lui Hristos, acelui Prunc pe care îl vede în brațele Fecioarei, dezlegare de legătura sa. Sfântul Cuvis Părinte Cleopa în predica sa spune că oasele lui s-au risipit pe loc acolo, în templul lui Dumnezeu.
Dragii mei,
În fiecare an, la această sărbătoare spunem că și noi suntem chemați să-L întâmpinăm pe Hristos Domnul. Și cum îl întâmpinăm? Pe Hristos Domnul îl putem întâmpina atunci când avem o anumită stare lăuntrică, o anumită frumusețe sufletească. Iată ce ne spune Sf. Ioan Gură de Aur despre frumusețea sufletească: „Frumusețea sufletului este înțelepciune, este îngăduință, este milostenie, este iubire, este dragoste de frați, ascultare de Dumnezeu, plinirea Legii, dreptate, cuget smerit.” Auziți, cuget smerit. Astăzi un om smerit cei mândri îl disprețuiesc și îl iau cam peste picior, în derâdere. Dar a avea cuget smerit înseamnă a avea frumusețe sufletească.
Noi ne pregătim sufletește pentru Întâmpinarea Domnului. Această întâmpinare a noastră cu Hristos Domnul are loc în mod deosebit, unde… în Taina Sfintei Împărtășanii. Iată ce ne spune și Sfântul Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloaie: „Întrucât la tată nu putem intra decât în stare de jertfă curată, starea aceasta de jertfă curată nu o putem dobândi decât numai din starea curată a lui Hristos”. Vedeți? Starea noastră de jertfă curată o dobândim decât din starea de jertfă curată a lui Hristos. Adică Sfânta Cuminecare sau Sfânta Împărtășanie. Așadar, ne spune mai departe Sfântul Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloaie, în Hristos câștigăm putința de a veni în fața lui Dumnezeu.
Deci prin virtute, prin frumusețea și împodobirea duhovnicească ne împărtășim și apropiindu-ne suntem în fața lui Dumnezeu. Iată ce ne spune și Starețul Sofronie de la Essex: Dacă nu trăiește în lăuntrul tău Hristos nu poți înțelege corect lucrurile în viață. Fără Hristos nu poate avea nimeni pretenția că înțelege corect lucrurile în viață. Fără Hristos în sufletele noastre poate apărea ușor înșelarea. Hristos este smerenie, jertfă și smerenie, iar în smerenie dobândim cunoașterea, echilibrul. Părintele Sofronie ne spune mai departe: Inima să-ți bată cu Hristos, să respiri pe Hristos… numai atunci ești om adevărat.
Pe Hristos Domnul îl putem întâmpina și prin altă faptă bună. Și anume rugăciunea. Rugăciunea, acest ajutor cel bun în toate, dar care din păcate, în ziua de astăzi este lăsată de o parte. Și vorbim aici nu doar despre rugăciunea noastră pentru noi, ci mai ales despre rugăciunea noastră pentru semeni, pentru cei bolnavi, neputincioși, văduvi, orfani, prigoniți, chiar și pentru cei din temnițe, pentru cei ce ne urăsc pe noi.
Să ne cercetăm pe noi, fiecare în parte și să vedem cum, de cele mai multe ori găsim timp pentru toate, iar pentru rugăciune găsim doar scuze că nu putem, că nu avem timp. Părintele Melchisedec Velnic spunea, într-una din predicile sale, că rugăciunea a ajuns Cenușăreasa. Adică uitată mai de toată lumea.
Rugăciunea, dragii mei, este cea care ne aduce înaintea lui Dumnezeu. În rugăciune Îl întâmpinăm pe Dumnezeu. Prin rugăciune mergem către Hristos și El vine către noi. Și noi prin rugăciune să așteptăm mângâierea. Mângâierea lui Hristos vine și este cu noi.
Sfânta Scriptură îl numește pe Simeon drept și temător. Adică fără de păcat, se silea să nu aibă păcat și în același timp se temea să nu greșească. Drept și temător Simeon aștepta mângâierea lui Israel.
Ei bine, dragii mei, aceasta vă doresc și eu. Mângâierea lui Dumnezeu să fie cu fiecare dintre noi, dar pentru toate acestea trebuie să ne silim.
Slavă lui Hristos Domul în veci, AMIN!
Înscrie-te pentru a primi ultimele noutăți!
Lasă aici adresa ta de mail și vei fi printre primii care vor afla informații despre activitățile noastre pastoral-misionare, social-filantropice sau administrative!
* Dacă ne trimiți informațiile, ne dai permisiunea să-ți trimitem emailuri. Te poți dezabona oricând.
Te asigurăm că nu vom trimite mai mult de un mail pe săptămână.