Cum și când se citește Acatistul Sf. Ier. Nectarie. Cele 40 de zile
Cum se citește Acatistul Sf. Ier. Nectarie? Nu există o rânduială care să lege împlinirea cererii de un număr de zile. Dar există un fel de a te ruga care îl schimbă pe cel ce se roagă – și despre acela merită vorbit.
Cei mai mulți dintre cei care ne întreabă despre Acatistul Sf. Ier. Nectarie nu întreabă, de fapt, cum se citește. Întreabă dacă nu cumva îl citesc greșit.
Au auzit că trebuie patruzeci de zile. Au sărit o zi și nu știu dacă s-a stricat totul. Nu cunosc rugăciunile începătoare. Nu știu dacă e nevoie de binecuvântarea preotului, dacă se citește dimineața sau seara, în picioare sau așezat. Iar peste toate stă o teamă tăcută: dacă greșesc, poate nu se împlinește.
Vă spunem de la început, ca să puteți citi mai departe cu inima ușurată: nu este așa.
Cuprins
Mai întâi, un cuvânt de liniștire
Rugăciunea nu este o formulă care se strică dacă lipsește un cuvânt. Dumnezeu nu Se lasă înduplecat de socoteli și nu ține catastif de zilele sărite. El vede inima, nu stă să înnumere.
Frica de a greși în rugăciune este, de cele mai multe ori, cea mai deasă piedică dintre om și Dumnezeu. Ea vine dintr-o închipuire păgână – că rugăciunea ar lucra ca o descântare, prin exactitatea rostirii. Nu lucrează așa. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că Dumnezeu caută nu cuvintele frumoase, ci sufletul care se apropie.
Așadar: citiți. Chiar dacă nu știți toate rânduielile. Chiar dacă vă poticniți. Chiar dacă ați lipsit trei zile.
De unde vine obiceiul celor patruzeci de zile
Nu este o poruncă a Bisericii. Nu veți găsi în niciun canon scris că Acatistul Sf. Ier. Nectarie trebuie citit patruzeci de zile. Este o deprindere bună, născută din felul în care Scriptura socotește vremea lucrării lui Dumnezeu.
Patruzeci de zile a plouat peste pământ, la potop. Patruzeci de zile a stat Moise pe Sinai, înaintea lui Dumnezeu. Patruzeci de ani a umblat Israel prin pustie, până s-a făcut popor. Patruzeci de zile a propovăduit Iona în Ninive. Patruzeci de zile a postit Mântuitorul în pustie, înainte de a începe propovăduirea. Și patruzeci de zile S-a arătat ucenicilor după Înviere, până la Înălțare.
În toate acestea, numărul acesta nu are putere în sine. El însemnează o vreme îndestulătoare pentru ca ceva să se schimbe – nu în Dumnezeu, ci în om.
Cele patruzeci de zile nu sunt o plată pe care o dăm, ca să primim ceva în schimb. Sunt un răgaz pe care ni-l dăm nouă înșine, ca rugăciunea să prindă rădăcină.
Cine se roagă patruzeci de zile la rând nu-L înduplecă pe Dumnezeu. Se schimbă pe sine. Se deprinde cu răbdarea, își află un ceas al zilei care nu mai e al grabei, învață că se poate ruga și când nu simte nimic. Aceasta este toată taina numărului.
Dacă ați sărit o zi?
Aceasta este întrebarea care ni se pune cel mai des, iar răspunsul e mai simplu decât se teme lumea.
Nu se ia de la capăt. Nu s-a rupt nimic. Continuați de unde ați rămas, ca și cum ziua aceea ar fi fost o poticnire pe drum, nu o cădere.
Gândul că trebuie luat totul de la început, ca o socoteală încurcată, vine tot din închipuirea că rugăciunea ar fi un mecanism. Dacă ați lipsit o zi fiindcă ați fost la spital cu un bolnav, ați făcut în ziua aceea mai multă rugăciune decât în celelalte.
Și dacă ați lipsit o săptămână întreagă, din diverse motive – reluați. Fără să vă osândiți. Întoarcerea este ea însăși rugăciune.
Rânduiala, pe scurt
Iată rânduiala obișnuită, pentru cine vrea să o urmeze întocmai:
Cum se citește acasă
1. Rugăciunile începătoare – „Împărate ceresc”, „Sfinte Dumnezeule”, „Preasfântă Treime”, „Tatăl nostru”, „Crezul”
2. Acatistul – cele 13 condace și 12 icoase, în rânduiala lor
3. Rugăciunile de la sfârșitul acatistului
4. Cererile dumneavoastră, cu numele celor pentru care vă rugați
Rugăciunile începătoare nu sunt o formalitate. Ele așază omul: îl cheamă pe Duhul Sfânt, mărturisesc credința în Treime, rostesc rugăciunea pe care ne-a dat-o Însuși Mântuitorul. Sunt ca pragul unei case – treci prin el ca să intri, dar casa e înăuntru.
Când și unde se citește
Cel mai adesea, acatistele se citesc dimineața, înainte de mâncare, când mintea e limpede și ziua încă nu s-a năpustit peste noi. Dar aceasta e o povață, nu o lege.
Dacă dimineața plecați la lucru cu noaptea în cap, citiți seara. Dacă lucrați în ture, citiți când vă întoarceți. Ceasul cel mai bun este acela la care puteți cu adevărat – fiindcă un acatist citit seara, în fiecare seară, prețuiește mai mult decât unul început dimineața și lăsat după trei zile.
Se poate citi acasă, în odaia dumneavoastră, singur sau împreună cu familia. Se poate citi în biserică. Se poate citi la căpătâiul unui bolnav.
Întrebări pe care ni le pun credincioșii
Trebuie binecuvântarea preotului?
Pentru rugăciunea de acasă, nu este de trebuință. Orice creștin poate citi un acatist oricând. Dar dacă vă hotărâți să începeți cele patruzeci de zile pentru o pricină grea – o boală, o cumpănă în familie – este bine să spuneți duhovnicului. Nu ca să primiți învoire, ci ca să nu fiți singur în osteneala aceea. Și orice lucru început cu binecuvântare are rodul lui.
Se citește în picioare sau așezat?
Însuși cuvântul acatist vine din grecescul akáthistos, care înseamnă „neșezut” – imnul care se cântă stând în picioare. Aceasta e rânduiala. Dar dacă sunteți bolnav, în vârstă sau ostenit, citiți așezat, fără nicio tulburare. Sfântul Nectarie a petrecut cincizeci de zile în pat, la spital, înainte de sfârșitul lui. Știe ce înseamnă să nu te poți ridica.
Pot citi de pe telefon?
Da. Cuvintele sunt aceleași, fie că stau pe hârtie, fie pe un ecran. Închideți doar notificările (înștiințările), ca să nu vă întrerupă.
Cu glas tare sau în gând?
Cum vă e mai lesne. Rostirea cu glas ajută mintea să nu rătăcească – de aceea o povățuiesc mulți duhovnici. Dar dacă e cineva care doarme în casă, citiți în șoaptă sau în gând.
Pot citi pentru altcineva?
Da, și este un lucru bun. Multe mame citesc pentru copii, multe soții pentru soții bolnavi. Pomeniți numele celui pentru care vă rugați la sfârșit, acolo unde se rostesc cererile.
Pot citi mai multe acatiste în aceeași zi?
Se poate, dar nu grăbiți. Mai de folos este un acatist citit cu luare-aminte decât trei rostite în fugă, ca o datorie bifată. Rugăciunea nu se măsoară în cantitate.
Ce fac după cele patruzeci de zile?
Mulțumiți! Oricare ar fi fost răspunsul primit – sau chiar dacă încă nu se vede niciunul. Iar dacă rânduiala v-a prins bine, urmați-o mai departe, fără să mai numărați. Cei mai mulți dintre cei care vin vinerea la noi au început așa: cu patruzeci de zile, și au rămas.
La biserica noastră, în fiecare vineri
Dacă vă e greu să duceți singur cele patruzeci de zile – și multora le este – veniți să le ducem împreună!
La Parohia Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ier. Nectarie din Pitești, Acatistul Sfântului Ierarh se citește în fiecare vineri, la ora 9:00, împreună cu rugăciuni pentru cei bolnavi. Neîntrerupt, de douăzeci de ani.
Iar dacă nu puteți veni, ne puteți trimite numele celui bolnav și îl vom pomeni acolo.
Vă pot fi de folos și acestea
➜ Acatistul Sf. Ier. Nectarie – textul integral
➜ Viața Sf. Ier. Nectarie de la Eghina
➜ Despre ocrotitorul parohiei noastre și hramul din 9 noiembrie
Un cuvânt la sfârșit
Sfântul Nectarie a fost el însuși un om al rugăciunii scrise: a alcătuit imne și rugăciuni, dintre care cea mai cunoscută este „Cuvioasă Fecioară” – Agni Parthene – cântată astăzi în toată lumea ortodoxă. Știa, așadar, ce înseamnă să cauți cuvintele potrivite ca să spui ce ai pe suflet.
Dar știa și celălalt lucru: că, la urmă, cuvintele nu sunt cele care mântuiesc. A murit într-un salon de spital pentru săraci, după cincizeci de zile de dureri răbdate fără cârtire, iar cea dintâi minune s-a făcut nu prin vreo rugăciune anume, ci prin cămașa lui pusă din întâmplare pe patul unui om paralizat.
Așa că citiți-i acatistul cum puteți. În picioare sau așezat, dimineața sau seara, de pe hârtie sau de pe telefon, patruzeci de zile sau câte veți apuca.
El nu numără zilele. Numără lacrimile.
Cum se citește Acatistul Sf. Ier. Nectarie. Cele 40 de zile
