Cum recunoști, pe WhatsApp sau pe Facebook, un grup care doar pare ortodox

Ai intrat vreodată într-un grup de WhatsApp pentru că avea o cruce la fotografia de profil, vorbea despre Dumnezeu, posta versete din Biblie și se numea într-un fel care îți sugera că e un grup ortodox?

Probabil că nu ți-ai pus prea multe întrebări. De ce ai fi făcut-o? Erau acolo rugăciuni, citate din Scriptură, vorbe despre Dumnezeu, despre Iisus Hristos, despre mântuire și despre Împărăția cerurilor.

Există totuși o întrebare pe care ar trebui s-o punem, mai ales acum, când o mare parte din comunicarea religioasă s-a mutat pe rețelele sociale: Cine se află, de fapt, în spatele acelui grup?

Întrebarea nu e una teoretică. În ultimii ani au apărut în mediul online românesc numeroase pagini de Facebook și grupuri de WhatsApp cu tematică religioasă, care folosesc un limbaj foarte apropiat de cel pe care îl auzim în Biserică. Unele au în denumire cuvinte ca „ortodox”, „ortodoxie”, „biserică”, „rugăciune” sau „credință”. Altele au cruci, icoane, imagini cu biserici și citate biblice.

Pentru un om care caută un cuvânt bun, o rugăciune sau o explicație la un pasaj din Biblie, diferența poate să nu fie deloc ușor de observat.

Există și asociații sau „biserici” care se numesc ortodoxe, deși nu sunt în comuniune cu Biserica. Despre ele am scris în articolul Schisme și „biserici” ortodoxe necanonice. Aici ne oprim la altceva, la grupurile de pe internet care împrumută doar limbajul și semnele Bisericii.

O cruce și câteva versete nu spun cine este în spatele unui grup

În viața Bisericii, cuvântul „Ortodox” nu e un decor. Nu e o denumire care să arate frumos pe o pagină de Facebook și nici o etichetă pe care o poate lua oricine ca să-și facă grupul mai credibil.

Biserica Ortodoxă Română se definește, în propriul Statut, ca o comunitate constituită canonic în parohii și mănăstiri din eparhiile Patriarhiei Române, care mărturisește Sfânta Treime, are la temelie Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție și participă la aceeași viață sacramentală și liturgică. Ea se află în comuniune și unitate dogmatică, liturgică și canonică cu Biserica Ortodoxă universală și are o conducere sinodală și ierarhică.

Și lucrul acesta poate fi verificat.

O parohie e altceva decât o pagină de Facebook. Ea aparține unei eparhii, e subordonată canonic Centrului eparhial, iar preotul paroh e numit de episcopul sau arhiepiscopul acelei eparhii. Pe site-ul Patriarhiei Române, patriarhia.ro, găsești eparhiile, iar aproape fiecare are site propriu, unde de multe ori sunt trecute și parohiile.

Așadar, când cineva spune „suntem ortodocși”, întrebarea firească e: Unde? Cine sunteți? Din ce eparhie faceți parte? Cine e preotul? Cine e episcopul?

Să întrebi asta nu e lipsă de credință, e discernământ.

„Sunt ortodoxă și sper că nu am greșit locul”

Am întâlnit, în analiza unui grup de WhatsApp cu tematică religioasă, o conversație care arată foarte bine unde poate apărea confuzia.

O femeie intră în grup și scrie: „Sunt ortodoxă și sper că nu am greșit locul.”

Omul nu spune: „Vreau să schimb religia” sau „vreau să cunosc o altă credință”. Spune că e ortodoxă și vrea să știe dacă a ajuns în locul potrivit.

În grup se vorbea despre Dumnezeu, despre binecuvântare, despre predică, despre revenirea Domnului Iisus. Era anunțată o „cateheză” gratuită pe WhatsApp. Mesajul promitea, printre altele, să explice „cum putem găsi eliberare din suferință” și „cum să ne pregătim pentru revenirea Domnului Isus”.

La final, persoana era invitată să răspundă simplu:
A – Da
B – Nu

Toate acestea pot părea, la prima vedere, perfect familiare unui creștin. Familiar nu înseamnă însă neapărat ortodox.

Un verset poate fi citat de foarte multe comunități, creștine și necreștine. O cruce poate apărea oriunde. Cuvintele „Dumnezeu”, „Iisus”, „mântuire”, „rugăciune”, „binecuvântare” sau „Împărăția lui Dumnezeu” nu ajung, prin ele însele, ca să identifici o comunitate bisericească.

Nu trebuie să presupunem intențiile oamenilor ca să observăm pericolul confuziei

Nu putem ști, doar dintr-o captură de ecran, ce gândește fiecare administrator al unui grup. Nu putem spune despre fiecare om care distribuie un asemenea mesaj că vrea, cu bună știință, să înșele pe cineva.

Nici n-avem nevoie de asemenea presupuneri. Ajunge să ne uităm la ce poate face confuzia.

Dacă cineva intră într-un grup credând că e ortodox, iar abia mai târziu descoperă că în spatele lui se află o altă comunitate religioasă, avem deja o problemă.

Mai ales dacă între timp a început să participe la întâlniri, să primească materiale, să discute în privat cu administratorii și să considere acea comunitate drept un spațiu al Bisericii.

Din acel moment, eticheta paginii contează mult mai puțin decât învățătura pe care o primește acolo.

Ce au găsit jurnaliștii Europei Libere pe Facebook și WhatsApp

Pe 28 ianuarie 2025, Europa Liberă a publicat o investigație amplă, „Dumnezeu Made in China”, despre prezența în România a Church of Almighty God – Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, cunoscută și sub numele de „Eastern Lightning” sau „Fulgerul de la Răsărit”.

Investigația a documentat zeci de pagini și grupuri în limba română de pe Facebook, WhatsApp și Messenger, precum și predicile online ținute acolo de două ori pe zi. Jurnaliștii au găsit și pagini sau grupuri care foloseau explicit denumiri și descrieri asociate Ortodoxiei: o pagină numită chiar „Biserica Ortodoxă” și grupuri cu nume ca „Dumnezeu îi binecuvântează pe ortodocși” sau „Maica Domnului, Ocrotitoarea Ortodocșilor”.

Radio Free Europe/Radio Liberty, trustul din care face parte și Europa Liberă, a publicat și o relatare în limba engleză despre aceeași rețea: pagini de Facebook și grupuri de WhatsApp în limba română, unele cu zeci de mii de membri, cu administratori aflați în mai multe țări europene.

Asta nu înseamnă că orice grup cu numele „ortodox” are legătură cu această mișcare, și ar fi greșit să generalizăm. Înseamnă că fenomenul trebuie luat în serios și că numele unei pagini nu ajunge ca dovadă a identității ei religioase.

Cum se prezintă Biserica lui Dumnezeu Atotputernic pe propriul site

Pe site-ul său oficial în limba română, gruparea nu se prezintă drept Biserica Ortodoxă Română. Se identifică drept „Biserica lui Dumnezeu Atotputernic” și își promovează propriile texte, între care seria intitulată „Cuvântul Se arată în trup” și „Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă”.

Sursele despre această mișcare descriu o învățătură diferită de creștinismul ortodox, inclusiv o interpretare proprie a celei de-a doua veniri a lui Hristos. Subiectul cere un articol aparte, cu toate documentele puse față în față, așa că nu-l vom epuiza aici.

Pentru ce ne interesează acum, ajunge să observăm că gruparea poate fi identificată atunci când îi cauți identitatea reală. Poza de profil și ultimele zece postări nu ți-o spun.

E o diferență pe care ar trebui s-o știe orice credincios care își caută pe telefon un cuvânt bun.

Cum verifici un grup ortodox înainte să-l urmezi

Nu trebuie să fii teolog ca să faci câteva verificări simple. Dacă un grup se prezintă drept ortodox, întreabă:

• Cine sunteți?
• Ce parohie reprezentați?
• Din ce eparhie faceți parte?
• Cine e preotul care vă păstorește?
• Cine e episcopul vostru?
• Unde se află biserica voastră?

Dacă e vorba de o pagină sau de un grup care pretinde că reprezintă o biserică, întrebările acestea n-ar trebui să încurce pe nimeni. Din contră, răspunsul ar trebui să vină repede.

Și mai e ceva. Nu te opri la răspunsul „Suntem creștini”. Întreabă-i mai departe ce cred. Ce învățați despre Sfânta Treime? Despre Iisus Hristos? Despre Biserică și despre Sfintele Taine? Ce autoritate are pentru voi Sfânta Scriptură? Și aveți, pe lângă Scriptură, alte texte pe care le prezentați drept cuvinte sau revelații venite de la Dumnezeu?

Uneori răspunsul la aceste întrebări spune mai mult decât o sută de imagini cu cruci și icoane. Iar dacă nu primești niciun răspuns sau nu știi ce să crezi despre cel primit, arată conversația preotului de la biserica unde mergi.

Atenție și la felul în care începe conversația

Mai e un amănunt practic. Un grup nu începe neapărat prin a-ți prezenta o doctrină complicată. Poate începe cu:

„Bună ziua!” „Dumnezeu să vă binecuvânteze!” „Avem o predică gratuită.” „Vrei să primești o rugăciune?” „Vrei să afli cum să scapi de suferință?” „Vrei să afli ce se va întâmpla la revenirea Domnului?”

Nimic din toate acestea nu e, în sine, suspect.

Dar dacă după aceea ești invitat într-un alt grup, apoi într-o discuție privată, apoi la o „cateheză”, iar abia mai târziu afli cine e comunitatea care îți oferă aceste lucruri, e momentul să te oprești și să întrebi: „Cu cine vorbesc?”

Nu trebuie să fii nepoliticos. Poți spune simplu: „Înainte să continuăm, aș vrea să știu ce biserică sau comunitate reprezentați.”

E o întrebare normală.

Ortodoxia nu se verifică după aspectul unei pagini

Nu tot ce are cruce e ortodox. Nici tot ce citează Biblia, nici tot ce vorbește despre Iisus Hristos sau spune „Doamne ajută”. O pagină se poate numi „Ortodoxia” fără să aibă vreo legătură cu Biserica Ortodoxă. Iar despre un om care folosește un limbaj creștin nu putem presupune, doar din atât, că aparține unei comunități ortodoxe.

Ortodoxia e o credință mărturisită în Biserică, într-o continuitate concretă de credință, slujire și comuniune. În cazul Bisericii Ortodoxe Române, realitatea aceasta se poate verifica prin parohii, eparhii, ierarhi, cler și prin comuniunea cu întreaga Biserică Ortodoxă.

Internetul poate reproduce foarte ușor aparența. Dar aparența nu e de ajuns.

Nu te teme să întrebi

Poate că uneori ne e jenă să punem asemenea întrebări. Ne gândim că e lipsă de dragoste. Că judecăm. Că trebuie să fim deschiși față de toți. Numai că deschiderea față de oameni nu ne cere să renunțăm la discernământ.

Poți asculta un om fără să-i primești automat învățătura. Poți sta de vorbă cu el fără să intri în comunitatea lui și îl poți respecta fără să crezi tot ce spune. Iar când cineva îți spune că îți vorbește în numele Bisericii, ai tot dreptul să întrebi care Biserică.

Telefonul ne aduce zilnic sute de mesaje religioase, iar în fața lor câteva întrebări simple pot conta mult: Cine sunteți? De unde veniți? Ce credeți? Cui aparțineți?

Și, mai ales: Învățătura pe care mi-o dați e aceeași credință pe care am primit-o în Biserică sau e altceva?

Nu trebuie să ne fie teamă de aceste întrebări. Dimpotrivă. Ne pot ajuta să nu confundăm imaginea Bisericii cu Biserica însăși.

Urmează un articol despre „Fulgerul de la Răsărit”

Fenomenul e mai larg decât poate cuprinde un singur articol.

Unul dintre cazurile care ridică cele mai multe întrebări e Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, cunoscută și ca „Fulgerul de la Răsărit”. Prezența ei online în România și felul în care unele pagini și grupuri asociate au folosit un limbaj și o identitate aparent ortodoxe cer o analiză separată.

Într-un articol viitor vom încerca să răspundem, pe documente și pe textele proprii ale acestei mișcări, la o întrebare simplă: ce învață, de fapt, „Biserica lui Dumnezeu Atotputernic” și prin ce se deosebește această învățătură de credința Bisericii Ortodoxe?

---

Surse principale pentru documentare:

• Statutul Bisericii Ortodoxe Române și informațiile oficiale ale Patriarhiei Române privind organizarea parohiilor și eparhiilor;
• Investigația Europa Liberă din 28 ianuarie 2025 privind prezența online a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic în România;
• Relatarea RFE/RL din aceeași perioadă;
• materialele publicate pe site-ul oficial românesc al Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic.

Tags: apologetică ortodoxă Confuzie religioasă Discernământ ortodoxie Prozelitism religios