Sfaturi duhovnicești pentru vacanță
Într-o societate atât de tumultoasă în care primează câştigul cât mai mare şi mai rapid, oamenii petrec tot mai mult timp lucrând la unul sau mai multe joburi. Cu toate acestea vine o vreme în care omul resimte nevoia de odihnă, de un mic repaus. Și atunci pleacă în concediu sau în vacanță. Prima jumătate a lunii august este perioadă de post, Postul Sfintei Marii. Putem să-mpăcam concediul cu postul?
Tocmai am pășit în luna lui Gustar. Gustar, ultima redută a verii. Lanurile de grâu acum sunt treierate, căci truditorii ogoarelor se grăbesc să pregătească arăturilor de toamnă. Zilele îşi păstrează încă fierbințeala, însă deasupra fânețelor liniștite plutește un freamăt uscat, tulburat din vreme în vreme de mulțimea gângăniilor agitate de soarele dogoritor.
Deși am ajuns la finele verii, sărbătorile frumoase ale lunii august ne fac să simțim că trăim o nesfârșită primăvară duhovnicească.
Odată cu începerea sfârșitului de vară, am intrat în postul închinat sărbătorii Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, sau Sfântă Măria Mare, așa cum este cunoscută în popor.
Odinioară, bătrânii noștri așteptau momentul cu toată evlavia și dragostea. Evlavie, deoarece Împărăteasa cerului și a pământului mijlocește necontenit la Fiul ei și Dumnezeul nostru, cerându- ne nouă har, milă și pace; dragoste, fiindcă postirea de două săptămâni reprezintă dovada noastră vie de recunoștință și iubire faţă de Cea plină de dar.
În trecut, creştinii respectau postul cu strictețe. Și bine făceau! Ce vremuri frumoase, pline de pioșenie, când înaintașii păzeau cu strășnicie acest post care oglindea o profundă și neprefăcută dragoste faţă de Preabuna noastră mijlocitoare. Astăzi, se pare, numeroşi semeni de-ai noștri pun mai presus de orice altceva micile bucurii oferite de concediul de odihnă, sacrificând postul Maicii Domnului din motive… „practice”. Majoritatea invocă motive de genul: „Părinte nu pot posti acum, că merg la mare, la munte, în stațiune, la tratament…”. Ba unii, simțindu-se oarecum vinovați că încalcă rânduiala Bisericii, vin să ceară dezlegare spre a se înfrupta în zilele de ajunare. Vă închipuiți că majoritatea răspunsurilor oferite de duhovnic prin care încercă să-i convingă să nu renunțe la postire, în ciuda călătoriilor, a plecării la odihnă, poartă în ele un dram de amărăciune. Dar cum ar fi dacă am lua-o și Maica Domnului cu noi în concediu?
De cele mai multe ori când suntem loviți sau încercați alergăm la ajutorul Fecioarei Maria. Uneori – adesea inconștient – strigăm către ea: „Maica Domnului, ajută-ne! Ai milă de noi!” Ce s-ar întâmpla dacă nu ne-ar auzi, ca și când ar fi plecată în vacanță? Câtă
suferință, disperare ori deznădejde nu ar apărea în inimile noastre! Dar slavă cerului că lucrurile nu se petrec așa! Preasfânta Născătoare de Dumnezeu stă necontenit în rugăciune pentru lume, fiind tuturor mamă iubitoare, mult folositoare și ajutătoare în atâtea necazuri, boli, lipsuri ori suferințe ce ne împresoară. Aceste lucruri ar trebui să ni le reamintim atunci când ne-ar tenta să invocăm nepostirea în concediu.
Noi înțelegem nevoia credincioșilor de ași reface forțele printr-o binemeritată perioadă
de odihnă. Dintr-o asemenea perspectivă, concediul nu se dovedeşte doar binevenit, ci absolut necesar. Însuşi Dumnezeu, după cele șase zile în care a creat lumea, în a șaptea S-a odihnit. Oare a obosit Dumnezeu? Desigur că nu, dar astfel Domnul ne atrage atenţia că ziua de odihnă constituie nu numai un repaus fizic, ci şi o celebrare a Ziditorului tuturor făpturilor, arătându-ne recunoştinţa faţă de El. Sfântul Apostol Pavel spune că ziua de odihnă a fost umbra lucrurilor viitoare (Coloseni 2, 17), adică un indicator spre odihna desăvârşită, venit în persoana Mântuitorului Hristos, Care ne îndeamnă: Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară (Matei 11, 28-30).
Ei bine, putem să-mpăcam concediul cu postul? Eu cred că da. Cum? Să o luăm pe Maica Domnului cu noi la drum. Sună cam ciudat, nu? Dar, să știți că Măicuța Domnului nu este deloc pretențioasă. Nu cere nimic, e discretă, necheltuitoare. În plus, ne va ocroti călătoria și întreaga vacanță. Tot ce trebuie să facem este ca, pe lângă clipele de relaxare, de tratament, drumeții ori plajă, să ne rezervăm câteva minute pentru a citi o rugăciune către Maica Domnului. În călătoriile estivale să ne facem timpul și să ne coborâm genunchii la rugăciune într-o sfântă biserică și, de ce nu?, să ne întâlnim cu Mântuitorul Hristos la o dumnezeiască Liturghie.
Cât privește regimul alimentar, să înțelegem că odihnă nu înseamnă îmbuibare și doar repaus fizic, ci și pace în suflete. Așadar, de veți porni în concediu, nu uitați să-i faceți loc în suflete și Împărătesei celei alese și mai înalte decât Cerurile.
Pr. DUMINICĂ Marin Octavian
