Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

„Astăzi se arată Templu preacurat și Maica Domnului, care este chivotul cel însuflețit al lui Dumnezeu, aducându-se în Templul Domnului.„

Dragii mei,
Am venit astăzi, în smerita noastră bisericuță nu doar pentru a ne aduce aminte de un simplu episod din viața Maicii Domnului. Ci am venit pentru a prăznui unul dintre cele mai luminoase și pline de tâlc duhovnicesc evenimente din viața ei, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

Avem în față icoana acestei sărbători. Atunci când o privim vedem o fetiță de trei anișori, Maria, care este adusă de părinții săi, drepții Ioachim și Ana, și încredințată slujirii lui Dumnezeu, în Templul din Ierusalim. Dacă privim cu ochi trupești vede o simplă mutare. Dar cel ce privește cu ochi duhovnicești vede un act de o adâncă și veșnică însemnătate.

Sărbătoarea de astăzi este o sărbătoare a luminii, a dăruirii, a începutului lucrării mântuitoare, pentru că în această fetiță curată ca lumina zorilor, Dumnezeu pregătea să-Și așeze cortul Său printre oameni.

De ce spunem „Intrarea în Biserică” și nu „în Templu”?

Poate v-ați întrebat de ce în calendarul nostru și în limbajul nostru bisericesc folosim expresia „Intrarea în Biserică”, deși, istoric vorbind, Maica Domnului a intrat în Templul din Ierusalim. Nu este o greșeală de traducere, ci este o adâncă mărturisire teologică. Iată câteva explicații:

Maria este Biserica Vie

Templul din Ierusalim era o construcție de piatră, un loc al Legii Vechi. Era locul unde se aduceau jertfele de animale. Sfinții Părinți ne învață că Fecioara Maria este, ea însăși, adevăratul Templu, adevărata Biserică sfințită și raiul cuvântător. Ea este chivotul viu, care L-a primit pe Hristos Domnul.

Trecerea de la Umbră la Adevăr

Templul era doar „umbra” lucrurilor viitoare, iar Biserica este „trupul” lui Hristos. Numind sărbătoarea „Intrarea în Biserică”, noi mărturisim că prin ea începe era Bisericii creștine. Prin această sărbătoare clădirea rece a Legii Vechi se transformă într-un spațiu al prezenței vii a lui Dumnezeu.

Sfințirea omului

Termenul ne arată că nu clădirea contează cel mai mult, ci omul sfințit. Fecioara Maria ne arată că scopul nostru, atunci când venim la sfânta biserică, nu este să vizităm ziduri, ci să devenim noi înșine „biserici ale Duhului Sfânt”.

Ne întrebăm ce putem învăța noi, oamenii de astăzi, din această minunată sărbătoare? Lumea de astăzi este un templu al zgomotului, al vitezei și al uitării de sine. Dacă privim la această copilă sfântă, avem multe de învățat pentru sufletele noastre obosite.

– Urcușul duhovnicesc

Tradiția ne spune că Fecioara Maria, ajungând la Templu, a urcat cele cincisprezece trepte cu o mare ușurință, ca și cum ar fi fost purtată de un har nevăzut. Aceste trepte simbolizează urcușul duhovnicesc, nevoința și dorința de a ajunge tot mai aproape de Dumnezeu.

Astăzi, mulți căutăm „scurtături” în toate, chiar și în credință. Vrem mântuirea fără efort, fără post, fără rugăciune, fără spovedanie și fără Jertfa pe care trebuie s-o punem noi. Vă spun cu toată dragostea: nu există lift duhovnicesc! Mântuirea este un urcuș, o scară sfântă. Prima treaptă sau primul pas, este Pocăința, al doilea Rugăciunea, iar al treilea Fapta bună. Nu vă temeți de efort! Urcați, așa cum a urcat Preacurata!

– Să ne retragem din „zgomotul agorei (pieței)” în „liniștea altarului”

Maica Domnului a stat 12 ani în Sfânta Sfintelor, în tăcere și rugăciune. Astăzi, suntem asaltați de notificări, de ecrane, de știri, de reclame agresive care ne tulbură. Nu mai avem liniște nici când dormim.

Să încercăm, măcar pentru câteva minute pe zi, să facem din inima noastră o „Sfântă a Sfintelor”. Să oprim telefoanele, să oprim televizorul. Să intrăm în cămăruța sufletului nostru. Acolo, în liniște, ne așteaptă Hristos. Templul este mai întâi inima noastră. Dacă acolo e pace și liniște, lumina lui Dumnezeu se arată. Dacă acolo e tulburare, nici lumea întreagă nu ne poate aduce liniște.

Fără tăcere și liniște, nu există rugăciune adâncă.

– Maica Domnului ne învață frumusețea închinării.

Fecioara Maria, această copilă de numai 3 anișori intră în templu nu pentru că ar fi înțeles totul, ci pentru că inima ei era deschisă lui Dumnezeu. Într-o lume în care suntem purtați de grijile zilei, de alergarea după putere, bani și confort, și uităm adesea să ridicăm ochii spre cer, Maica Domnului ne amintește că viața omului începe cu Dumnezeu și își găsește sensul tot în Dumnezeu.

– Grija pentru copiii noștri.

Sfinții Ioachim și Ana aveau de împlinit o făgăduința și au împlinit-o. Au dus pe Fecioara Maria la Templu. Astăzi, noi ne ducem copiii la școli de elită, la sport, la limbi străine, la balet – și e bine că facem asta. Dar, vă întreb, la Biserică îi mai ducem? Mai avem grijă de sufletul lor?

Nu lăsați copiii să fie crescuți doar de internet și de anturaj. Sădiți în ei credința cât sunt mici. Sufletul copilului este ca ceara moale: ce imprimi acum, rămâne pe vecie. Aduceți-i la Împărtășanie, învățați-i să facă semnul Sfintei Cruci nu din obișnuință, ci din iubire.

– Sărbătoarea Intrarea în Biserică a Maicii Domnului ne învață dăruirea.

Drepții Ioachim și Ana și-au dăruit singura lor fiică lui Dumnezeu. Ce putem dărui și noi? Dumnezeu nu ne cere ceva ce nu avem, ci ceea ce avem mai scump: credință, timp, iubire, atenție la cel necăjit, o vorbă bună, un gest de milostenie. Într-o lume a egoismului, a competiției nefirești și a răcelii sufletești, aceste daruri par mici, dar înaintea lui Dumnezeu sunt mai prețioase decât aurul.

– Să devenim Biserici umblătoare

Sărbătoarea de azi ne arată și faptul că sfințenia nu rămâne între ziduri. Maica Domnului a ieșit apoi în lume și L-a născut pe Hristos.Când plecăm astăzi de la Sfânta Liturghie, să nu lăsăm haina de creștin la ușa bisericii. Să fim noi înșine „biserică” și acasă, și la serviciu, și în trafic. Să vorbim frumos, să avem răbdare chiar și cu cel mânios, să facem milostenie cu cel sărac. Dacă inima noastră e plină de răutate, degeaba venim în clădirea bisericii; dar dacă inima noastră e plină de iubire, atunci purtăm Biserica cu noi oriunde am merge.

Dragii mei,
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului nu e doar o istorisire din vechime.
Este o chemare vie. O chemare de a ne așeza și noi viața în fața lui Dumnezeu, așa cum a făcut Maica Domnului. O chemare de a ne înnoi, de a ne lumina mintea, de a ne curăți inima, de a aduce liniște în familiile noastre, de a pune pace acolo unde este ceartă, de a aprinde nădejdea într-o lume tot mai întunecată.

Așa dar, să o rugăm pe Maica Domnului să ne ia de mână, așa cum a luat-o Arhiereul Zaharia, și să ne ducă din curtea exterioară a acestei lumi pline de griji, în interiorul adânc și plin de pace al comuniunii cu Dumnezeu.

Să nu fim doar vizitatori în casa Domnului, ci să fim pietre vii ale Bisericii Sale. Amin

Tags: Biserica Intrarea in Biserica Maica Domnului post smerenie