Predică la Duminica a 18-a după Rusalii – Pescuirea minunată

Ascultă predica la Duminica a 18-a după Rusalii

---

Citește predica integrală

Dimineața în care speli mrejele goale

Sunt convins că fiecare dintre noi, la un moment dat, a simțit că a muncit, a lucrat la un anumit lucru și nu a ieșit nimic. Poate că unii dintre noi duc de ani de zile o rugăciune pentru cineva drag și nu văd nimic schimbat.

Un astfel de om face exact ce făceau pescarii din Evanghelia de azi după noaptea lor pierdută. Își spală mrejele. Strânge uneltele și închide ziua. Simte că nu mai vrea să-l întrebe nimeni nimic, cu atât mai puțin să-i dea cineva sfaturi.

Într-un astfel de moment Hristos urcă în corabia lui Petru.

Duminica trecută am auzit cuvântul Domnului: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”. Astăzi îi vedem pe cei dintâi ucenici și apostoli care au lăsat totul și au mers după El. Și asta s-a întâmplat după o noapte în care n-au prins nimic.

În Duminica a 18-a după Rusalii, Hristos împrumută o corabie

Simon și tovarășii lui trăiau din pescuit pe lacul Ghenizaret și pescuiau noaptea. În dimineața aceea se strânsese pe mal atâta lume ca să-L asculte pe Hristos, încât Îl înghesuia. Domnul urcă atunci în corabia lui Simon și îl roagă s-o depărteze puțin de la mal, ca să-i poată învăța pe toți. Dar El nu a făcut aceasta doar pentru a fi auzit. În pedagogia Lui urmărea și altceva. Transformarea ucenicilor Săi din pescari în pescari de oameni.

Sfântul Teofilact al Bulgariei, în tâlcuirea lui la Evanghelia de la Luca, vede aici blândețea lui Hristos, Care nu-i poruncește lui Petru, ci îl roagă. Și mai observă că Domnul îl atrage pe fiecare om la Sine prin lucrurile lui, prin cele cu care e obișnuit. Pe magi i-a chemat printr-o stea, pe pescari prin pești. Pe noi ne caută tot prin ale noastre. Uneori chiar prin nopțile în care n-am prins nimic.

După ce termină de vorbit, îi spune lui Simon: „Mână la adânc, și lăsați în jos mrejele voastre, ca să pescuiți”. Haideți să ne punem o clipă în locul lui Petru. E pescar de meserie și e frânt de oboseală, iar un învățător din Nazaret, care nu era pescar, îl trimite înapoi în larg, ziua, după ce noaptea, atunci când era vremea pescuitului, n-a prins nimic.

Răspunsul lui Petru are două jumătăți. Prima e adevărul gol-goluț: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins”. Nu se preface și nu înfrumusețează nimic. A doua jumătate începe cu un cuvânt mic: „dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele”.

Și le aruncă. Mrejele încep să se rupă. Le fac semn celor din cealaltă corabie să vină să ajute, și se umplu amândouă până sunt gata să se afunde.

„Ieși de la mine” și „Nu te teme”

Aici ne-am aștepta ca Petru să se bucure de pește. El însă, când vede ce s-a întâmplat, cade la genunchii lui Iisus și zice: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos”.

În pescuirea aceea, Petru a înțeles Cine stă în corabia lui. Iar omul care ajunge față în față cu Dumnezeu se vede pe sine așa cum este. Nu i-a spus nimeni lui Petru că e păcătos. A văzut singur.

Petru are dreptate când spune că e om păcătos, și o spune din evlavie. Doar că trage de aici o concluzie pe care Hristos n-o primește: că Dumnezeu n-are ce căuta în corabia lui. Iar Hristos nu stă să-l contrazică și nu-i spune că nu e chiar așa de rău. Îi spune: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”. Nu pleacă. Îi dă de lucru. Pe omul care s-a văzut păcătos îl trimite să-i caute și pe alții.

Hristos urcă în corabia goală și nu coboară din ea nici atunci când omul Îi spune că nu e vrednic. Dacă ar fi să luați acasă o singură frază din Evanghelia de azi, pe asta v-aș ruga s-o luați.

Fraza aceasta ne spune cum e Dumnezeu. Vine în dimineața în care spălăm mrejele goale, fără să aștepte să avem corabia plină. Dar ne spune ceva și despre noi. Atenție la un alt detaliu! Hristos n-a pescuit în locul lui Petru. Petru a trebuit să vâslească spre larg și să arunce mrejele cu brațele lui obosite, iar minunea a venit prin ascultarea lui. Harul lui Dumnezeu merge înainte, dar nu-i ia omului vâslele din mână. Îi cere să spună „da”.

„Nu sunt vrednic, părinte”

Nopțile acestea fără rod, iubiți credincioși, le cunoaștem bine. Tânărul care a trimis zeci de CV-uri și n-a primit niciun răspuns. Mama despre care am vorbit și în alte predici care și-a dus băiatul sau fata la biserică de mici, iar acum, la liceu, ei nu mai vor să calce pe acolo. Ispita, după o asemenea noapte, e să legi barca la mal și să nu mai ieși pe apă. „N-are rost”, zicem. Nu mai încercăm nimic și lăsăm rugăciunea baltă.

Mai e și noaptea cealaltă, a lui „Ieși de la mine”. Sunt oameni care n-au mai fost la spovedanie de douăzeci de ani și, dacă-i întrebi de ce, nu-ți spun că nu cred. Îți spun: „Părinte, eu nu sunt vrednic”. Sunt tineri care socotesc că biserica e pentru cei cuminți și bătrâni care cred că pentru ei e prea târziu. Toți aceștia vorbesc, fără să știe, cu vorbele lui Petru.

Biserica le răspunde cu vorbele lui Hristos. La fiecare Liturghie, înainte de Împărtășanie, ce rostim? „…Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu”. Vedeți? Este ceea ce a mărturisit și Petru în corabie. Și tot atunci preotul iese cu Sfântul Potir în ușile altarului și vă cheamă: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați”. Biserica îi cheamă la Potir tocmai pe cei care se știu păcătoși.

Asta nu înseamnă că ne apropiem oricum. Chemarea începe cu frica de Dumnezeu, iar frica aceasta cere pregătire și spovedanie. E frica lui Petru, cea care l-a pus în genunchi. Numai că Hristos n-a lăsat-o să-l trimită acasă.

„Mână la adânc”

Pe cei care trec acum printr-o noapte fără rod i-aș ruga să-I spună lui Dumnezeu, cu vorbele lor, unde anume n-au prins nimic. Cinstit, cum a vorbit Petru. Nu e nevoie de o rugăciune frumoasă. Apoi, după cuvântul Domnului, să mai arunce o dată mreaja. Poate vorba blândă cu acel copil care rătăcește, poate telefonul către fratele cu care nu mai vorbesc de ani de zile.

Iar pe cei care stau de mult departe de spovedanie i-aș ruga să nu mai aștepte să se facă vrednici. Petru nu era vrednic în dimineața aceea, și Hristos tot l-a luat cu El. Veniți în scaunul de Spovedanie. Adâncul la care ne trimite Domnul începe de multe ori sub epitrahil.

Petru I-a dat lui Hristos corabia înainte să-I dea viața. Nu era mare lucru, o barcă goală după o noapte proastă. Barca aceea a ajuns însă amvonul de pe care Hristos a vorbit mulțimii. Iar Domnul nu rămâne dator nimănui. Petru și-a primit barca înapoi plină, și viața lui s-a schimbat cu totul.

Apostolul Pavel ne spune astăzi, în pericopa apostolică: „Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera”. Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvintele acestea, observă că Apostolul vorbește despre dar ca despre un semănat, ca să ne uităm la seceriș și să știm că primim mai mult decât dăm. Gospodarul, atunci când seamănă, aruncă în brazdă cel mai bun grâu din hambar, grâu pe care l-ar fi putut duce la moară, și nimeni din sat nu zice că l-a pierdut.

Zidim biserică nouă, fraților, și mulți dintre dumneavoastră ați pus deja ceva în zidurile ei. Nu vă cer astăzi mai mult decât cere Apostolul: „Fiecare să dea cum socotește cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună”. Cine n-are de unde să dea bani poate da o rugăciune pentru cei care lucrează acolo. Biserica aceasta va fi pentru copiii și nepoții noștri o corabie din care vorbește Hristos.

Lasă-L să urce

În dimineața aceea, pe malul lacului, erau două corăbii goale și câțiva oameni obosiți care își spălau mrejele. Puțin mai târziu, corabia lui Petru stătea să se scufunde de atâta pește. Iar pescarii aceia au plecat după El.

Hristos nu vă cere o corabie plină. Vă cere corabia.

V-aș lăsa cu o întrebare pentru drumul spre casă: unde e, în viața mea, corabia goală în care încă nu L-am lăsat să urce? Și dacă o să vă vină vreodată să-I spuneți, ca Petru, „Ieși de la mine, Doamne”, aduceți-vă aminte că El a mai auzit vorba asta. Și n-a plecat.

Amin.

---

Cine vrea să ajute la zidirea noii noastre biserici găsește toate datele pe pagina Donații.

Tags: dărnicie Evanghelia după Luca Pescuirea minunată Sfânta Împărtășanie Spovedanie