4. „M-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu”, despre goliciunea sufletului
Cateheza precedentă: Importanța spovedaniei
Cateheza precedentă a abordat o temă fundamentală pentru viața creștină: importanța spovedaniei. Am discutat despre necesitatea acesteia, despre modul în care trebuie făcută pentru a fi cu adevărat folositoare sufletului și despre semnificația plecării genunchilor în fața preotului. Aceste aspecte, esențiale în viața duhovnicească, ne-au ajutat să înțelegem de ce pocăința este o forță vitală în relația noastră cu Dumnezeu.
Ce înseamnă „dezbrăcarea de Dumnezeu”?
În această cateheză, vom analiza o expresie profundă din Canonul Sfântului Andrei Criteanul: „râvnind neascultării lui Adam celui întâi-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, de împărăția cea pururea fiitoare și de desfătare, pentru păcatele mele”. Această afirmație se leagă direct de momentul primordial al căderii omului, așa cum este descris în Cartea Facerii: „Am auzit glasul Tău în rai și m-am temut, căci sunt gol, și m-am ascuns” (Fc. 3,10).
Părăsirea harului divin: Consecințele „dezbrăcării de Dumnezeu”
Dar ce înseamnă să fii „dezbrăcat de Dumnezeu”? Oare putem fi „îmbrăcați” cu Cel necuprins? Cum trebuie să interpretăm aceste cuvinte dintr-o perspectivă duhovnicească?
Pentru a ne apropia de sensul acestei expresii, să ne imaginăm că ne aflăm într-un ținut polar. Îmbrăcați în haine groase și confortabile, simțim căldura care ne menține în viață. Dacă, însă, ascultăm un sfat viclean și renunțăm la această îmbrăcăminte, frigul pătrunzător ne va cuprinde, conducându-ne inevitabil spre moarte. În același fel, „dezbrăcarea de Dumnezeu” înseamnă părăsirea harului divin printr-o viață indiferentă față de poruncile Sale.
Harul este acea lumină nevăzută care ne protejează sufletul, păstrându-l în comuniune cu Dumnezeu. Fără această haină duhovnicească, omul devine vulnerabil în fața păcatului, iar sufletul său suferă o degradare progresivă. Recele întunericului nu doar că îl învăluie, dar îl face să piardă sensul vieții duhovnicești, să alunece în rătăcire și în înstrăinare de Dumnezeu. Sfântul Andrei accentuează această imagine spunând: „Chip făcând urâțeniei patimilor mele, cu pofte iubitoare de plăcere, mi-am stricat frumusețea minții”. Astfel, pierderea harului divin nu este doar o consecință a păcatului, ci și o sursă de suferință interioară, care se manifestă printr-o incapacitate de a trăi adevărata bucurie și pace a inimii.
Botezul – îmbrăcarea în Hristos
Dacă avem îndoieli asupra gravității acestei realități, ne putem întoarce la cuvintele Sfântului Pavel: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat” (Gal. 3, 27). Prin Botez, omul renaște, îmbrăcând haina luminoasă a harului și reluând drumul asemănării cu Dumnezeu. Sfântul Diadoh al Foticeii descrie această lucrare astfel: „Sfântul har al lui Dumnezeu readuce întâi prin botez chipul omului la forma în care era când a fost făcut, iar când ne vede dorind cu toată hotărârea frumusețea asemănării, înflorește o virtute prin alta și înalță chipul sufletului din strălucire în strălucire, dăruindu-i pecetea asemănării”.
Harul Duhului Sfânt nu se dobândește doar prin Botez, ci și prin celelalte Sfinte Taine, care întăresc și luminează sufletul credinciosului. Mirungerea pecetluiește această naștere duhovnicească, dăruind puterea creșterii în Hristos. Pocăința și Spovedania restaurează haina sufletului pătată de păcate, redându-i strălucirea pierdută. Împărtășania unește în mod real omul cu Dumnezeu, fiind „pâinea cea cerească” care hrănește viața veșnică. Taina Preoției, Cununia și Sfântul Maslu sunt, de asemenea, izvoare ale harului, prin care omul rămâne în comuniune cu Dumnezeu și primește întărire duhovnicească pe drumul mântuirii. De asemenea, participarea la Sfânta Liturghie este un mijloc fundamental de dobândire a harului, deoarece prin ea ne unim cu Trupul și Sângele lui Hristos și ne împărtășim de harul Său sfințitor.
Tragedia păcatului: ruperea veșmântului haric
Sfântul Andrei ne avertizează că „dezbrăcarea de Dumnezeu” este tragedia fundamentală a omului păcătos. De la Adam și Eva, la Cain și Abel, istoria umanității arată cum păcatul întinează haina sufletului și întrerupe lucrarea harului. El spune cu durere: „Ruptu-mi-am acum veșmântul cel dintâi, pe care mi l-a țesut mie Ziditorul din început, și pentru acesta zac acum gol”. În această stare, omul își pierde strălucirea interioară, chiar dacă păstrează o frumusețe fizică aparentă. Păcatul distruge chipul lăuntric, sfârtecând haina harului divin.
Înșelăciunea păcatului și responsabilitatea omului
Această realitate este posibilă deoarece omul dă ascultare înșelăciunii diavolului. Așa cum spune imnograful: „Îmbrăcatu-m-am în haina ruptă, pe care mi-a țesut-o mie șarpele cu sfatul, și mă rușinez”. Această degradare duhovnicească are și o dimensiune eshatologică, subliniată de același canon: „Se apropie, suflete, sfârșitul, se apropie și nu te îngrijești, nu te gătești. Vremea se scurtează, scoală-te, aproape lângă uși este Judecătorul; ca un vis, ca o floare trece vremea vieții. Pentru ce în deșert ne tulburăm?”.
Dezbrăcarea de Dumnezeu versus dezbrăcarea de carne
Sfântul Ioan Damaschin, în cântările de la înmormântare, vorbește despre drama dezbrăcării de carne, reamintindu-ne că preocuparea excesivă pentru trup și viața materială poate duce la uitarea esențialului. În balanța existenței, „dezbrăcarea de Dumnezeu” este mai tragică decât însăși moartea fizică. Dacă omul nu poate evita moartea trupească, el poate preveni moartea sufletească, păstrând haina curată a Botezului.
Cum ne păstrăm haina duhovnicească?
În fața copiilor noștri, într-o lume obsedată de îmbrăcarea în materie, suntem chemați să-i învățăm că haina cea adevărată este lumina harului. Cum putem evita pierderea acestei veșminte? Răspunsul se află în rugăciunea stăruitoare: „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”.
În cateheza viitoare, vom reflecta asupra uciderii sufletului prin păcat și posibilitatea învierii prin virtute.
Citește și… „Retragerea harului dumnezeiesc”
Înscrie-te pentru a primi ultimele noutăți!
Lasă aici adresa ta de mail și vei fi printre primii care vor afla informații despre activitățile noastre pastoral-misionare, social-filantropice sau administrative!
* Dacă ne trimiți informațiile, ne dai permisiunea să-ți trimitem emailuri. Te poți dezabona oricând.
Te asigurăm că nu vom trimite mai mult de un mail pe săptămână.